Orice fel de oameni vor fi salvaţi
1. De ce anume depinde prietenia noastră cu Dumnezeu?
1 Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu face posibilă salvarea. Voinţa lui Iehova este „ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:3, 4). Prietenia noastră cu Dumnezeu nu depinde de rasa, poziţia socială, capacităţile sau aspectul nostru exterior, ci de credinţa exercitată în jertfa de răscumpărare a lui Isus (Ioan 3:16, 36). Fiind colaboratori ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne debarasăm de orice prejudecată ce ne-ar putea determina să-i respingem pe oamenii pe care Iehova este dispus să-i accepte.
2, 3. Ce ne poate ajuta să nu-i judecăm pe oameni după aspectul exterior?
2 Să nu-i judecăm pe alţii: Iehova priveşte la persoana lăuntrică a omului, fără să dea dovadă de răutate sau părtinire (1 Sam. 16:7). De asemenea, el vede ce fel de persoană poate deveni cineva în timp. Astfel, el îi consideră preţioşi pe toţi oamenii care doresc să-i fie plăcuţi (Hag. 2:7). Îi privim şi noi pe ceilalţi la fel cum îi priveşte Dumnezeu?
3 Unii oameni pe care îi întâlnim în minister ne pot şoca prin aspectul lor exterior. Ar putea avea o îmbrăcăminte murdară sau indecentă ori o barbă neîngrijită sau ar putea purta cercei în nas ori în buze. Probabil, unii nu au un adăpost. Alţii ne pot trata într-un mod dur. În loc să considerăm că aceşti oameni nu vor deveni niciodată închinători ai lui Iehova, trebuie să avem o atitudine pozitivă, „căci şi noi eram altădată nesăbuiţi, neascultători, induşi în eroare“ (Tit 3:3). Înţelegând acest lucru, vom fi dornici să le predicăm tuturor oamenilor, chiar şi celor care, la prima vedere, par nemerituoşi.
4, 5. Ce învăţăm din exemplul lui Isus şi al lui Pavel?
4 Exemple din secolul I: Isus Cristos i-a ajutat pe oamenii care păreau definitiv pierduţi (Luca 8:26–39). Deşi nu le scuza practicile rele, el ştia că astfel de oameni puteau fi prinşi în vâltoarea unui mod de viaţă greşit (Luca 7:37, 38, 44–48). Astfel, Isus a dovedit înţelegere faţă de aceştia, ‘făcându-i-se milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor’ (Mar. 6:34). Îl putem imita pe Isus într-o mai mare măsură?
5 Apostolul Pavel a fost lapidat, bătut şi închis (Fap. 14:19; 16:22, 23). L-au făcut aceste experienţe dure să aibă resentimente şi să conchidă că îşi pierdea timpul cu oamenii anumitor naţiuni sau etnii? Nicidecum. El ştia că existau oameni sinceri în toate etniile şi era hotărât să-i găsească. Îi privim la fel pe oamenii din teritoriul nostru care provin dintr-un alt mediu sau au o altă cultură?
6. Ce influenţă poate avea atitudinea noastră asupra celor noi care vin la întrunirile congregaţiei?
6 Să-i primim cu căldură pe alţii: Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu se bucură că au fost primiţi în congregaţie de fraţi şi surori care au privit dincolo de aspectul lor exterior. Un bărbat care avea barba neîngrijită, părul până la umeri şi haine murdare a venit la o Sală a Regatului din Germania. Nu avea o reputaţie bună. Cu toate acestea, a fost primit cu căldură la întrunire. A rămas atât de impresionat, încât a venit şi săptămâna următoare. În scurt timp, el a ajuns să arate cu totul altfel, s-a lăsat de fumat şi şi-a legalizat relaţia cu prietena sa. Nu după mult timp, atât ei, cât şi copiii lor au început să-i slujească lui Iehova ca familie unită.
7. Cum îl putem imita pe Dumnezeul nostru imparţial?
7 Asemenea Dumnezeului nostru imparţial, să-i invităm şi noi pe toţi oamenii să beneficieze de bunătatea lui nemeritată.
[Text generic pe pagina 3]
„Dumnezeu nu este părtinitor, ci . . ., în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el.“ — Fap. 10:34, 35.