Putem face tot ceea ce Iehova pretinde de la noi

1. Cu ce sentimente trebuie să ne luptăm uneori, şi de ce?

¹ În prezent, cea mai bună cale de viaţă este aceea de a respecta legile şi principiile lui Iehova. Astfel putem pune o excelentă temelie pentru un viitor etern (Ps. 19:7–11; 1 Tim. 6:19). Cu toate acestea, lumea lui Satan ne supune unui stres cumplit. În plus, carnea noastră imperfectă înrăutăţeşte această situaţie. Prin urmare, în străduinţa noastră de a ne achita de responsabilităţile creştine, uneori ne putem simţi copleşiţi (Ps. 40:12; 55:1–8). Mai mult, putem ajunge chiar să ne îndoim că vom face tot ceea ce Iehova pretinde de la noi. Aşadar, ce anume ne poate ajuta să ne păstrăm echilibrul spiritual în aceste momente?

2. Cum dă Iehova dovadă de rezonabilitate în ce priveşte lucrurile pe care le cere de la noi?

² Poruncile lui Iehova nu sunt împovărătoare: Iehova nu a avut niciodată pretenţii nerezonabile de la noi. Poruncile sale nu sunt împovărătoare, ci sunt spre binele nostru (Deut. 10:12, 13; 1 Ioan 5:3). El ţine cont de slăbiciunile umane, ‘aducându-şi aminte că suntem ţărână’ (Ps. 103:13, 14). Dând dovadă de îndurare, Dumnezeu apreciază toate străduinţele noastre sincere de a-i sluji, chiar dacă din cauza situaţiei personale nu reuşim să realizăm prea mult (Lev. 5:7, 11; Mar. 14:8). El ne invită să ne aruncăm asupra lui toate poverile şi ne asigură că ne va ajuta să rămânem fideli. — Ps. 55:22; 1 Cor. 10:13.

3. Cum ne întăreşte Iehova pentru a persevera?

³ Avem nevoie de perseverenţă: Relatările biblice despre oameni integri precum Ilie, Ieremia şi Pavel subliniază cât de importantă este perseverenţa (Evr. 10:36). Iehova i-a susţinut când treceau prin momente tulburi şi descurajatoare (1 Împ. 19:14–18; Ier. 20:7–11; 2 Cor. 1:8–11). În plus, loialitatea dovedită de fraţii din timpurile moderne ne încurajează (1 Pet. 5:9). Meditarea la astfel de exemple ne poate ajuta să nu renunţăm.

4. De ce este important să reflectăm întotdeauna la promisiunile lui Dumnezeu?

⁴ Speranţa de a vedea împlinite promisiunile lui Dumnezeu este asemenea unei ‘ancore pentru suflet’ (Evr. 6:19). Aceasta i-a impulsionat pe Avraam şi pe Sara să se supună poruncii lui Iehova de a-şi părăsi căminul şi de a locui ‘ca străini în ţara promisiunii’. Tot speranţa i-a dat lui Moise puterea de a lua o poziţie neînfricată de partea închinării adevărate. În plus, ea l-a întărit pe Isus să suporte stâlpul de tortură (Evr. 11:8–10, 13, 24–26; 12:2, 3). Dacă păstrăm vie în inimă promisiunea lui Iehova cu privire la venirea lumii noi drepte, vom reuşi şi noi să ne păstrăm integritatea. — 2 Pet. 3:11–13.

5. De ce poate fi încurajator să medităm la momentele în care ne-am demonstrat loialitatea?

⁵ Meditând la loialitatea pe care am demonstrat-o în unele situaţii, la spiritul de sacrificiu pe care l-am manifestat şi la curajul de care am dat dovadă în trecut, vom găsi tăria de a persevera în serviciul nostru (Evr. 10:32–34). Astfel, nu vom uita că vom simţi bucurie oferindu-i lui Iehova ceea ce pretinde de la noi: devoţiunea noastră exclusivă. — Mat. 22:37.