Laudele înviorează
1 „Nu am fost cuminte astăzi?“, a întrebat printre lacrimi fetiţa înainte de culcare. Întrebarea a surprins-o pe mama ei. Deşi a observat cât de mult se străduise micuţa să se poarte frumos în acea zi, nu i-a spus nici măcar un cuvânt de apreciere. Lacrimile fetiţei ar trebui să ne aducă aminte că fiecare dintre noi, tineri sau vârstnici, avem nevoie de laude. Ne înviorăm semenii exprimându-ne aprecierea pentru faptele lor bune? — Prov. 25:11.
2 Avem multe motive întemeiate să-i lăudăm pe colaboratorii noştri creştini. Bătrânii, slujitorii ministeriali şi pionierii se străduiesc din răsputeri să se achite de responsabilităţile lor (1 Tim. 4:10; 5:17). Părinţii temători de Dumnezeu fac tot posibilul să-şi crească copiii în căile lui Iehova (Ef. 6:4). Tinerii creştini luptă din greu pentru a se împotrivi ‘spiritului lumii’ (1 Cor. 2:12; Ef. 2:1–3). Iar alţi fraţi de-ai noştri îi slujesc cu fidelitate lui Iehova în ciuda vârstei înaintate, a problemelor de sănătate şi a altor încercări (2 Cor. 12:7). Cu toţii merită laude. Ne exprimăm aprecierea pentru eforturile lor demne de laudă?
3 În particular şi la obiect: Noi apreciem cu sinceritate laudele pe care le primim la nivel de congregaţie. Cu toate acestea, laudele sunt mult mai înviorătoare când ne sunt adresate personal. De pildă, în capitolul 16 al scrisorii către Romani, Pavel şi-a exprimat aprecierea în mod concret faţă de Fivi, Prisca şi Aquila, Trifena şi Trifosa, precum şi faţă de Persida şi alte persoane (Rom. 16:1–4, 12). Cât de înviorătoare trebuie să fi fost cuvintele sale pentru acele persoane fidele! Astfel de laude le reamintesc fraţilor noştri că avem nevoie de ei şi ne apropie mai mult unii de alţii. Aţi lăudat recent pe cineva? — Ef. 4:29.
4 Din inimă: Pentru a fi cu adevărat înviorătoare, laudele trebuie să fie sincere. Oamenii îşi dau seama dacă vorbim din inimă sau dacă pur şi simplu avem o ‘limbă linguşitoare’ (Prov. 28:23). Dacă vom învăţa să observăm calităţile celorlalţi, inima ne va impulsiona să-i lăudăm cu sinceritate. Să-i lăudăm fără reţineri pe colaboratorii noştri căci, într-adevăr, „ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!“ — Prov. 15:23.