Fiţi eficienţi în ministerul vostru

¹ Cerul se întunecă şi un zgomot sinistru creşte în intensitate devenind un vuiet asurzitor. Coboară un nor ca un fum. Ce se întâmplă? O armată de milioane de lăcuste vine să pustiască ţara în întregime! Această scenă profetică descrisă de Ioel îşi găseşte o împlinire în prezent în ce priveşte lucrarea de predicare pe care o efectuează slujitorii unşi ai lui Dumnezeu şi însoţitorii lor, marea mulţime.

² În Turnul de veghere din 1 mai 1998, la pagina 11, paragraful 19, se menţiona: „Armata de lăcuste a lui Dumnezeu din timpurile moderne a depus o mărturie temeinică în «cetatea» creştinătăţii (Ioel 2:9). . . . Ele depăşesc şi acum toate obstacolele şi intră în milioane de locuinţe, îi abordează pe oameni pe stradă, vorbesc cu ei la telefon şi se folosesc de orice modalitate de a lua legătura cu ei ca să le transmită mesajul lui Iehova“. Nu sunteţi de acord că este un mare privilegiu faptul de a participa la această lucrare pe care Dumnezeu ne-a poruncit să o facem?

³ Spre deosebire de lăcustele propriu-zise, al căror scop este doar acela de a se hrăni, noi, în calitate de slujitori ai lui Iehova, manifestăm un interes deosebit pentru vieţile celor cărora le predicăm. Noi dorim să-i ajutăm pe alţii să înveţe adevărurile glorioase care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu şi să se simtă îndemnaţi să întreprindă paşii necesari pentru a avea parte de salvare veşnică (Ioan 17:3; 1 Tim. 4:16). Prin urmare, dorim să ne efectuăm ministerul în mod eficient. Indiferent ce metodă de predicare folosim, trebuie să ne gândim dacă o utilizăm în modul şi în momentul în care să se obţină cele mai bune rezultate. Întrucât „scena acestei lumi este în schimbare“, este bine să ne analizăm metodele de abordare pentru a ne asigura că înfruntăm încercarea de a fi cât mai eficienţi. — 1 Cor. 7:31, NW.

⁴ Cu toate că noi ne străduim să luăm legătura cu oamenii în multe moduri, principala formă a ministerului nostru rămâne lucrarea din casă în casă. Constataţi adeseori că oamenii nu sunt acasă sau dorm atunci când îi vizitaţi? Cât de descurajator ar putea fi faptul de a nu avea posibilitatea să le împărtăşiţi vestea bună! Cum puteţi face faţă acestei încercări?

⁵ Fiţi flexibili şi rezonabili: În secolul I, pescarii din Israel mergeau să pescuiască noaptea. De ce? Deoarece, chiar dacă acesta nu era cel mai convenabil timp pentru ei, totuşi acesta era timpul cel mai favorabil pentru a prinde peşte. Aceasta era perioada cea mai productivă. Referitor la această practică, în Turnul de veghere din 15 iunie 1992, se spunea: „Şi noi trebuie să ne studiem teritoriul, astfel încât să mergem la pescuit, ca să spunem aşa, când majoritatea oamenilor se află acasă şi sunt receptivi“. O examinare atentă a obiceiurilor locale a dezvăluit că, în multe zone suburbane şi cartiere de locuinţe, oamenii sunt, probabil, acasă sâmbăta şi duminica dimineaţa devreme, însă, în general, atunci nu sunt receptivi la vizitele noastre. Dacă aşa stau lucrurile şi în zona voastră, nu aţi putea să faceţi unele modificări vizitându-i mai târziu în cursul dimineţii sau chiar după-amiaza? Acesta este un mod excelent de a spori eficienţa ministerului nostru, precum şi de a manifesta consideraţie faţă de semenii noştri, aceasta fiind o dovadă a iubirii noastre creştine. — Mat. 7:12.

⁶ În Filipeni 4:5 apostolul Pavel ne reaminteşte o cerinţă importantă: „Caracterul vostru rezonabil să fie cunoscut de toţi oamenii“ (NW). În armonie cu acest îndemn inspirat, noi dorim să ne dovedim echilibraţi şi rezonabili în ce priveşte metodele pe care le folosim în timp ce ne îndeplinim cu zel şi entuziasm misiunea de a predica. Noi nu dorim să ne „reţinem să predăm în public şi din casă în casă“, însă dorim să fim siguri că ne îndeplinim ministerul din casă în casă într-un moment care să se dovedească a fi rezonabil şi productiv (Fap. 20:20, NW). Asemenea acelor pescari din Israelul secolului I, noi suntem preocupaţi să „pescuim“, mai degrabă într-un moment în care putem fi cât mai productivi, decât într-un timp care să fie cât mai convenabil pentru noi.

⁷ Ce modificări s-ar putea face? În majoritatea cazurilor, sâmbăta şi duminica, întrunirile pentru serviciul de teren se ţin la ora 9.00 sau 9.30, după care cei prezenţi încep imediat lucrarea din casă în casă în teritoriu. Însă unele corpuri de bătrâni au stabilit ca, înainte de a merge de la uşă la uşă în cartierele de locuinţe, vestitorii să participe la alte forme ale ministerului, cum ar fi mărturia stradală, mărturia în teritorii comerciale sau să efectueze vizite ulterioare. Alte congregaţii şi-au planificat întrunirile pentru serviciul de teren mai târziu în cursul dimineţii, de exemplu la orele 10.00, 11.00 sau chiar la 12.00. După aceea, grupul merge direct în lucrarea din casă în casă şi poate rămâne în lucrare până la primele ore ale după-amiezii. În unele teritorii, cel mai potrivit ar fi ca întrunirile pentru serviciul de teren să se ţină în primele ore ale după-amiezii, mai degrabă decât în cele ale dimineţii. Astfel de modificări pot contribui în mod semnificativ la sporirea eficienţei în lucrarea de la uşă la uşă.

⁸ Manifestaţi discernământ şi fiţi plini de tact: Când mergem de la uşă la uşă, noi întâlnim persoane care reacţionează în diverse moduri la mesajul nostru. Unii locatari sunt receptivi, alţii sunt indiferenţi, iar câţiva pot fi puşi pe ceartă sau agresivi. Cu privire la aceştia din urmă, la pagina 7 a cărţii Să aducem argumente din Scripturi, ni se reaminteşte că noi nu căutăm să „«ieşim învingători» în discuţii contradictorii cu oameni care nu manifestă nici un respect faţă de adevăr“. Dacă locatarul este ostil, cel mai bine este să plecăm. Nu ar trebui niciodată să-i enervăm pe oameni prin faptul că insistăm ca aceştia să vorbească cu noi sau să accepte punctul nostru de vedere. Noi nu îi obligăm pe oameni să accepte mesajul nostru. Dacă am proceda astfel, nu am fi rezonabili, iar acest lucru le-ar putea cauza probleme altor Martori, precum şi lucrării, în ansamblu.

⁹ Este înţelept ca, înainte de a începe să predicăm într-un teritoriu, să verificăm dacă sunt anexate la fişa teritoriului însemnări privitoare la adresele unor locatari care au spus că nu doresc să fie vizitaţi de Martori. Dacă există astfel de adrese, fiecare vestitor care lucrează acea stradă trebuie să fie informat care sunt apartamentele respective. Nici un vestitor nu ar trebui să viziteze aceste apartamente din proprie iniţiativă, fără să aibă acordul supraveghetorului serviciului.

¹⁰ Putem să fim mai eficienţi în lucrarea din casă în casă dacă manifestăm discernământ. Când vă apropiaţi de o locuinţă, fiţi atenţi. Sunt cumva trase toate draperiile sau jaluzelele? Nu se aude nici un zgomot? Aceasta ar putea indica faptul că locatarii dorm. Probabil că am putea purta o conversaţie mult mai fructuoasă cu locatarul dacă am reveni mai târziu. Poate că, pentru moment, cel mai bine ar fi să ne notăm numărul acelei case şi să mergem mai departe. Înainte de a pleca din teritoriu aţi putea încerca din nou sau aţi putea să vă faceţi o însemnare pentru a reveni la o altă oră, mai târziu.

¹¹ Ar putea apărea situaţii în care fără să vrem trezim din somn pe cineva sau îl deranjăm într-un alt mod. Acesta ar putea părea iritat sau mânios. Cum ar trebui să reacţionăm? În Proverbele 17:27 suntem sfătuiţi: „Un om cu discernământ are spiritul calm“ (NW). Deşi noi nu ne cerem scuze pentru ministerul nostru, am putea desigur să spunem că ne pare rău că am venit într-un moment nepotrivit. Am putea întreba în mod politicos dacă ar fi potrivit să trecem altă dată şi să ne oferim să revenim. De obicei, faptul de a ne exprima interesul personal în mod sincer, pe un ton blând, o va face pe o astfel de persoană să se calmeze (Prov. 15:1). Dacă locatarul ne înştiinţează că lucrează mereu în schimbul de noapte, putem ataşa o însemnare la fişa teritoriului pentru ca, în viitor, să poată fi vizitat la o oră potrivită.

¹² Este potrivit să manifestăm discernământ şi în timp ce ne străduim să parcurgem teritoriul nostru într-un mod temeinic. Întrucât pe mulţi oameni nu îi găsim acasă la prima vizită, este necesar să depunem eforturi suplimentare pentru a lua legătura cu ei în scopul de a le împărtăşi mesajul salvării (Rom. 10:13). Rapoartele arată că, uneori, unii vestitori, în încercarea de a-i găsi pe oameni acasă, trec de câteva ori pe zi pe la aceeaşi locuinţă. Acest lucru nu trece neobservat de vecini. Astfel s-ar putea crea impresia nefavorabilă că Martorii lui Iehova „sunt întotdeauna“ pe strada lor. Cum se poate evita această situaţie?

¹³ Manifestaţi discernământ. Când reveniţi la un apartament unde, iniţial, nu aţi găsit pe nimeni acasă, există indicii că acum ar fi cineva acasă? Dacă cutia poştală este plină cu corespondenţă sau cu foi volante cu caracter publicitar, este foarte probabil ca nici de data aceasta să nu fie nimeni acasă, iar faptul de a reveni în aceeaşi perioadă nu ar da rezultate. Dacă nu l-aţi găsit pe locatar acasă după câteva încercări în diverse momente ale zilei, inclusiv seara, probabil aţi putea lua legătura cu el prin telefon. Dacă nu este posibil, puteţi lăsa în mod discret la uşă un tract sau o invitaţie, mai ales dacă teritoriul este parcurs frecvent. S-ar putea foarte bine ca să se ia legătura cu persoana respectivă data viitoare când se va lucra teritoriul.

¹⁴ Când este o vreme aspră, nu trebuie să purtăm conversaţii lungi cu un locatar la uşa lui, deoarece sănătatea acestuia ar putea avea de suferit. Când sunteţi invitaţi în casă, aveţi grijă să nu lăsaţi urme de murdărie pe podea. Fiţi prudenţi când daţi de un câine care latră. Când predicaţi în clădiri cu apartamente, vorbiţi încet şi nu faceţi mult zgomot care să-i deranjeze pe locatari şi care să îi facă conştienţi de prezenţa voastră.

¹⁵ Fiţi ordonaţi şi demni: Printr-o bună organizare putem evita faptul de a ne aduna în teritoriu în grupuri mari, care să atragă atenţia. Unii locatari se pot speria dacă văd câteva maşini şi microbuze care opresc în faţa casei lor aducând un grup mare de vestitori. Noi nu dorim să lăsăm impresia că „invadăm“ cartierele de locuinţe. Cel mai bine ar fi ca planificările în vederea lucrării de predicare în teritoriu să se facă la întrunirile pentru serviciul de teren. Grupurile mici de vestitori, cum ar fi o familie, au mai puţine şanse să-i intimideze pe locatari şi necesită mai puţină reorganizare pe măsură ce se lucrează teritoriul.

¹⁶ Faptul de a fi ordonaţi include şi necesitatea ca, în timp ce lucrează în teritoriu, părinţii să-şi supravegheze cu atenţie copiii. Aceştia trebuie să fie manieraţi când îi însoţesc pe adulţi de la uşă la uşă. Copiilor nu trebuie să li se permită să se joace sau să se plimbe în voie atrăgând, în mod nepotrivit, atenţia vecinilor sau a trecătorilor.

¹⁷ Este nevoie de echilibru şi în privinţa pauzelor scurte. În Ministerul nostru pentru Regat din iunie 1995, la pagina 3, se menţiona: „Când suntem în serviciul de teren, am putea pierde un timp valoros făcând pauze scurte. Totuşi, când vremea este potrivnică, o pauză ne poate înviora, dându-ne puterea să mergem înainte. Mulţi însă preferă să le depună mărturie oamenilor decât să irosească timpul alocat ministerului în pauze scurte pentru discuţii cu fraţii“. Deşi faptul de a face o pauză pentru a servi ceva rămâne la latitudinea fiecăruia, s-a remarcat că, uneori, grupuri mari de fraţi şi surori se întâlnesc pentru a merge la o cofetărie sau la un restaurant. Pe lângă timpul pe care îl solicită faptul de a fi serviţi, prezenţa unei mulţimi i-ar putea intimida pe alţi clienţi. Uneori sunt discutate pe un ton ridicat experienţele avute în acea dimineaţă în serviciul de teren. Acest lucru ar putea diminua demnitatea ministerului nostru şi i-ar putea submina eficienţa. Manifestând discernământ, vestitorii pot evita faptul de a aglomera un local şi de a irosi timpul alocat ministerului.

¹⁸ Mulţi au obţinut rezultate excelente abordându-i pe oameni oriunde pot fi găsiţi, pe străzi, în locuri de parcare sau în alte locuri publice. Şi în aceste situaţii, noi dorim să oferim o bună mărturie, nu numai prin cuvintele noastre, ci şi prin atitudinea noastră rezonabilă. Toţi vestitorii trebuie să aibă grijă să respecte graniţele teritoriului congregaţiei pentru a nu fi persoane agasante când merg în zone comerciale, la intrările la metrou sau când discută cu angajaţii unei unităţi comerciale, cum ar fi staţiile de benzină care sunt deschise non-stop. Pentru a fi siguri că ne efectuăm ministerul într-un mod ordonat şi demn, noi vom lucra numai în propriul teritoriu repartizat, cu excepţia situaţiei în care Comitetul de serviciu al unei alte congregaţii a făcut unele demersuri prin intermediul supraveghetorului serviciului pentru a li se oferi ajutor. — Compară cu 2 Corinteni 10:13–15.

¹⁹ Unele congregaţii care au în teritoriul lor multe zone în care se poate efectua mărturia publică, au alcătuit teritorii care să includă aceste zone. Fişa cu teritoriul respectiv este dată apoi unui vestitor sau unui grup de vestitori. Această măsură asigură o parcurgere mai eficientă a teritoriului şi preîntâmpină faptul ca mai mulţi vestitori să lucreze simultan în aceeaşi zonă. În plus, această măsură este în armonie cu principiul din 1 Corinteni 14:40, unde se spune: „Dar toate să se facă în chip cuviincios [cu decenţă, NW] şi cu rânduială [în mod ordonat, NW]“.

²⁰ Aspectul nostru exterior trebuie să fie întotdeauna demn şi în armonie cu calitatea de miniştrii care poartă numele lui Iehova. Acest lucru este valabil şi cu privire la accesoriile noastre. Servietele uzate şi Bibliile ale căror foi sunt îndoite la colţuri sau murdare pot distrage atenţia de la mesajul Regatului. S-a spus că îmbrăcămintea şi aspectul exterior „reprezintă cel mai rapid mijloc de comunicare, ce le oferă oamenilor din jur informaţii despre cine şi ce fel de persoană eşti şi unde te afli pe scara de valori“. Aşadar, aspectul nostru exterior nu ar trebui să fie nici murdar sau neîngrijit, nici excentric sau extravagant, ci ar trebui să fie întotdeauna „demn de vestea bună“. — Filip. 1:27; compară cu 1 Timotei 2:9, 10.

²¹ În 1 Corinteni 9:26, apostolul Pavel spune: „Alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt“. Asemenea apostolului Pavel, suntem hotărâţi să fim eficienţi în ministerul nostru. În timp ce participăm în mod zelos la lucrarea de mărturie ca membri ai „armatei de lăcuste“ din prezent a lui Iehova, fie ca toţi să manifestăm rezonabilitate şi discernământ creştin când ducem mesajul salvării la toţi oamenii din teritoriul nostru.