Cât de bine este să asistăm întotdeauna la întruniri!

¹ Fraţilor noştri dragi din Europa Răsăriteană li s-a interzis zeci de ani să ţină întruniri publice. Imaginaţi-vă bucuria lor când interdicţia a luat sfârşit şi au putut să se întrunească în mod liber!

² Referitor la vizita sa într-o congregaţie, un supraveghetor de circumscripţie a scris: „Marţi seara, chiar la începutul vizitei mele, instalaţia de încălzire s-a defectat. Afară erau 0° C, iar înăuntru doar vreo 5° C. Fraţii stăteau cu paltoanele pe ei, având şi fulare, mănuşi, căciuli şi cizme groase. Nimeni nu putea urmări în Biblie pentru că era imposibil să întorci paginile. Stând pe podium în costum, eu eram îngheţat de-a binelea, şi ori de câte ori vorbeam îmi vedeam suflul. Însă ceea ce m-a impresionat mai mult a fost faptul că nimeni nu s-a plâns. Toţi fraţii au spus cât de plăcut şi de încurajator a fost să asiste la întrunire“. Acei fraţi nici măcar nu s-au gândit să lipsească de la acea întrunire!

³ Simţim şi noi la fel? Preţuim noi posibilitatea de a ne aduna în mod liber la întrunirile noastre săptămânale? Sau luăm întrunirile ca pe ceva de la sine înţeles când împrejurările sunt favorabile? Poate că nu este uşor să asistăm cu regularitate la întruniri, iar uneori avem motive întemeiate să lipsim. Să nu uităm însă că printre noi sunt persoane care, în pofida vârstei înaintate, a problemelor de sănătate grave, a handicapurilor fizice, a unui program de muncă extenuant şi a altor responsabilităţi serioase, înţeleg importanţa întrunirilor şi participă la ele aproape întotdeauna. Ce exemple demne de imitat! — Compară cu Luca 2:37.

⁴ Să ne facem obiceiul de a sprijini închinarea adevărată asistând la toate întrunirile noastre creştine, atât la grupele mici de studiu de carte, cât şi la marile congrese. De ce ar trebui să luăm în serios aceste întruniri? Deoarece faptul de a ne întruni este o poruncă divină. Dar există şi alte motive importante. Toţi avem nevoie de foloasele ce decurg din instruirea divină şi de ajutorul spiritului sfânt, pe care le primim la întruniri (Mat. 18:20). Când suntem împreună cu fraţii noştri, ne încurajăm reciproc. — Evr. 10:24, 25.

⁵ Cu ocazia transfigurării lui Isus, Petru a zis: „Învăţătorule, este bine să fim aici“ (Luca 9:33). Ar trebui să simţim şi noi la fel faţă de toate întrunirile noastre creştine. Într-adevăr, cât de bine este să asistăm întotdeauna la întruniri!