Cutia cu întrebări

◼ Cum este corect să folosim termenii „frate“ şi „soră“?

Când sunt folosiţi în sens literal, termenii „frate“ şi „soră“ se referă la persoane care au aceiaşi părinţi. Această relaţie naturală creează, de obicei, un ataşament călduros, iar apropierea de care se bucură ele este sporită şi mai mult prin legăturile sociale, ambientale şi afective.

Isus şi-a învăţat discipolii să i se adreseze lui Iehova în rugăciune cu apelativul „Tatăl nostru“. Folosirea acestei expresii denotă că, în calitate de creştini, toţi facem parte dintr-un cerc familial intim, unde ne bucurăm de o asociere spirituală bogată. Acest lucru a fost subliniat şi mai mult de Isus când le-a spus continuatorilor săi că „voi toţi sunteţi fraţi“. — Mat. 6:9; 23:8.

Datorită legăturilor spirituale strânse de care ne bucurăm în casa lui Dumnezeu, noi ne adresăm unii altora cu „frate“ şi „soră“, îndeosebi la întrunirile congregaţiei. În aceste ocazii spirituale, cel care prezidează întrunirea îi identifică pe cei botezaţi folosind cuvântul „frate“ sau „soră“ înaintea numelui de familie al celui căruia i se adresează.

Dar dacă o persoană nebotezată doreşte să participe la întruniri? Când cineva se asociază cu poporul lui Iehova de un anumit timp şi se apropie de dedicare, considerându-se un Martor al lui Iehova, nu este nimic de obiectat dacă se foloseşte apelativul de „frate“ sau „soră“ înaintea numelui său de familie. Acest lucru este valabil mai ales dacă a devenit deja un vestitor nebotezat.

Pe de altă parte, persoanele interesate care au început doar de curând să asiste la întrunirile noastre nu au făcut încă paşii necesari pentru a fi identificate ca membri ai casei lui Dumnezeu. Aceste persoane nu vor fi chemate „frate“ sau „soră“, întrucât în cazul lor nu există relaţia spirituală din familia lui Dumnezeu. Prin urmare, acestora ne vom adresa într-o manieră mai oficială în timpul întrunirilor, folosind un termen potrivit, cum ar fi „domnul“ împreună cu numele de familie.

Folosirea termenilor „frate“ şi „soră“ la întrunirile congregaţiei denotă existenţa unei legături mult mai strânse şi mai preţioase decât ar indica folosirea numelui mic. Aceste cuvinte ne amintesc de relaţia deosebit de binecuvântată de care ne bucurăm ca familie spirituală sub autoritatea unui singur Tată, Iehova Dumnezeu. Ele ne amintesc totodată de profunda iubire şi afecţiune pe care le avem unii pentru alţii. — Ef. 2:19; 1 Pet. 3:8.