Acum este timpul
1 În cea de-a doua scrisoare adresată corintenilor, apostolul Pavel le-a reamintit că ei hotărâseră să efectueze o excelentă lucrare de ajutorare în folosul celorlalţi credincioşi din Ierusalim. Trecuse un an însă, iar ei tot nu-şi terminaseră lucrarea începută. Din acest motiv le-a adresat îndemnul: „Duceţi dar acum la capăt înfăptuirea, ca, precum a fost tragere de inimă în voinţă, tot aşa să fie şi la îndeplinire“. — 2 Cor. 8:11, Noul Testament, Pascal.
2 Din când în când, cu toţii ne-am stabilit unele obiective. Poate am decis să participăm mai mult în ministerul de teren, să ne cunoaştem mai bine fraţii, să ne calificăm pentru un privilegiu de serviciu sau să ne depăşim o slăbiciune. Deşi am pornit la drum având intenţii bune, poate nu am perseverat în a ne atinge obiectivul propus. Fără să ne dăm seama, s-au scurs poate săptămâni, luni sau chiar ani de zile fără să facem vreun progres. Aşadar, oare nu ar trebui să aplicăm şi noi sfatul de a ‘duce la capăt’ ceea ce am început?
3 Să ne atingem obiectivele: Una este să-ţi propui un obiectiv personal, şi cu totul alta să duci la îndeplinire acel obiectiv. Tărăgănarea poate împiedica orice progres. Ceea ce avem de făcut este să luăm o hotărâre şi să fim decişi s-o ducem la îndeplinire fără întârziere. Pentru aceasta este esenţială o bună organizare personală. Este important să ne rezervăm timpul necesar pentru a duce la îndeplinire ceea ce ne-am propus şi să ne asigurăm că folosim timpul respectiv în acel scop. Este bine să ne fixăm un termen-limită, iar după aceea să ne autodisciplinăm pentru a-l respecta.
4 Atunci când ne este aproape imposibil să ne realizăm obiectivele propuse, este uşor să gândim: „Asta o las pentru mai târziu“. Noi însă nu ştim ce poate interveni în viitor. Proverbele 27:1 declară: „Nu te mândri cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi“. Discipolul Iacov ne-a avertizat să nu avem o încredere în viitor mai mult decât este necesar, asta fiindcă „nu ştiţi ce va fi ziua de mâine. . . . Cine ştie să facă bine şi nu-l face, păcătuieşte“. — Iac. 4:13–17.
5 Ţinând cont de faptul că există atâtea lucruri care ne pot distrage şi că alţii ne cer să facem atât de multe lucruri, putem să nu mai vedem clar obiectivele propuse. Pentru ca acestea să ne rămână vii în minte este necesar să depunem eforturi susţinute. Faptul de a aminti în rugăciunile noastre chestiunea în cauză ne poate fi de folos. Poate însemna foarte mult şi faptul de a-i ruga pe cei care ne sunt apropiaţi să ne reamintească obiectivul şi să ne încurajeze. O însemnare în calendarul personal poate constitui un semn de aducere aminte care să ne determine să ne verificăm progresul. Fiecare trebuie să fie hotărât să facă „cum a hotărât în inima lui“. — 2 Cor. 9:7.
6 Luna octombrie constituie un prilej minunat de a ne concentra asupra obiectivelor propuse. Vom putea oferi revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Unde se manifestă un interes sincer, putem stabili un traseu cu reviste cu ocazia vizitelor ulterioare. N-am putea oare să ne fixăm unele obiective rezonabile pe care să le atingem? Ce-ar fi să încercăm să plasăm mai multe reviste? Faptul de a face mai multe vizite ulterioare şi de a începe un nou studiu biblic ar putea constitui câteva obiective rezonabile pe care şi le-ar putea propune mulţi.
7 Dacă lăsăm îndeplinirea lucrurilor importante pentru mai târziu procedăm cât se poate de neînţelept, având în vedere faptul că „lumea trece“ (1 Ioan 2:17). Acum este momentul când ni se pun la dispoziţie privilegii de serviciu speciale şi binecuvântări în serviciul lui Iehova. Depinde de noi dacă beneficiem sau nu de ele.