Pionieratul — o expresie a iubirii
1 Iubirea faţă de Iehova şi faţă de semeni ne motivează să avem o participare deplină în activitatea de predicare. Pe măsură ce iubirea noastră pentru Iehova şi pentru oameni creşte, sîntem stimulaţi să facem planuri în vederea unei mai mari participări în minister. Iubirea noastră se lărgeşte pe măsură ce creştem în „cunoştinţa exactă“ a Cuvîntului lui Dumnezeu (Filip. 1:9, 10, NW). Cu cît învăţăm mai mult despre voinţa lui Iehova, cu atît apreciem mai mult urgenţa timpurilor în care trăim. Acest lucru ne intensifică preocuparea faţă de alţii. Mulţi îşi exprimă preocuparea lor iubitoare efectuînd serviciul de pionier.
2 Puteţi face modificările necesare pentru a deveni pionier auxiliar sau regular? Este adevărat că nu toţi sînt în măsură să activeze ca pionieri. Dar cu toţii ar trebui să ne analizăm sub rugăciune împrejurările.
3 Puţini creştini consideră că au mult timp liber pentru a face pionierat; de aceea, este necesar să ‘răscumpărăm timpul’ de la acele lucruri neimportante care ne pretind în prezent timp (Ef. 5:15–17). Iubirea noastră pentru Dumnezeu şi pentru oameni ar trebui să ne determine să fim dispuşi să ne sacrificăm confortul şi unele dorinţe personale pentru a ne exprima iubirea în mod mai deplin (Mar. 12:33). Multe dintre lucrurile pe care le obţinem, şi pe care le considerăm probabil normale, pot fi considerate drept articole de lux în alte părţi ale lumii.
4 Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să gîndească în acest mod plin de devoţiune? Părinţii ar trebui să pună înaintea copiilor lor obiective teocratice de la o vîrstă fragedă. Pe măsură ce se apropie de absolvirea şcolii, se gîndesc ei la obiective laice, sau la obiective spirituale? Dorim să-i ajutăm pe tinerii noştri să vadă foloasele de durată ce provin din începerea serviciului de pionier la o vîrstă fragedă. Acest lucru le permite să-şi adune comori în ceruri (Mat. 6:19–21). Aceasta îi place lui Dumnezeu şi oferă o dovadă a loialităţii şi devoţiunii noastre faţă de el salvînd, totodată, vieţile altora.
5 Este voinţa lui Dumnezeu ca „orice fel de oameni să fie salvaţi“ (1 Tim. 2:4, NW). Putem arăta că aceasta este şi voinţa noastră? Da, dacă sîntem dispuşi să punem interesele Regatului pe primul loc. Putem, de asemenea, face aceasta avînd încredere că Iehova ne va furniza toate lucrurile necesare vieţii (Mat. 6:31–33). Condiţiile economice se pot înrăutăţi, dar promisiunea lui Iehova de a ne purta de grijă nu se schimbă niciodată. — Ps. 37:25.
6 Străduinţa de a participa în ministerul de teren cît de mult ne permit împrejurările este o expresie a iubirii. Pentru unii aceasta va însemna să fie pionieri regulari. De ce nu aţi face tot ce puteţi pentru a începe de la 1 septembrie 1992?