Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • wp16 nr. 4 pag. 9
  • V-ați întrebat?

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • V-ați întrebat?
  • Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova (public) — 2016
  • Materiale similare
  • Divorț
    Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 1
  • Este permis divorţul?
    Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1989
  • Divorţul — ce spune în realitate Biblia?
    Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1989
  • Învăţături despre divorţ şi despre iubirea faţă de copii
    Isus – Calea, adevărul și viața
Vedeți mai multe
Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova (public) — 2016
wp16 nr. 4 pag. 9

V-ați întrebat?

De ce a fost neobișnuit modul în care s-a purtat Isus cu leproșii?

Isus atingând un lepros

Evreii se temeau foarte mult de lepra care a existat în timpurile biblice. Această boală incurabilă și letală ataca terminațiile nervoase ale bolnavului, desfigurându-l și provocându-i leziuni permanente. Leproșii erau izolați, fiind obligați să-i avertizeze pe oamenii sănătoși că erau bolnavi (Leviticul 13:45, 46).

Conducătorii religioși iudei au adăugat la prevederile din Scripturi referitoare la lepră legi care îngreunau în mod inutil viața celor ce sufereau de această boală. De exemplu, reglementările rabinice prevedeau că o persoană trebuia să stea la o distanță de cel puțin 2 metri de un lepros, iar dacă bătea vântul, la 45 de metri. Unii talmudiști au susținut că porunca biblică potrivit căreia leproșii trebuiau să locuiască „în afara taberei” însemna că aceștia trebuiau alungați din cetăți. Prin urmare, când vedeau un lepros într-un oraș, rabinii aruncau cu pietre în el și spuneau: „Pleacă de aici și nu-i pângări și pe alții”.

Cât de diferit s-a purtat Isus cu leproșii! În loc să-i alunge, el i-a atins și chiar i-a vindecat (Matei 8:3).

Ce motive de divorț erau acceptate de conducătorii religioși iudei?

Certificat de divorț datând din 71/72 e.n.

Certificat de divorț datând din 71/72 e.n.

Divorțul a fost un subiect controversat printre conducătorii religioși din secolul I e.n. Odată, câțiva farisei l-au pus la încercare pe Isus întrebându-l: „Îi este permis unui bărbat să divorțeze de soția sa pentru orice motiv?” (Matei 19:3).

Legea mozaică îi permitea unui bărbat să divorțeze dacă acesta ‘găsea ceva necuviincios’ la soția lui (Deuteronomul 24:1). În vremea lui Isus existau două școli de gândire rabinice, care dădeau acestei legi interpretări diametral opuse. Școala lui Shammai, cea mai conservatoare, susținea că singurul motiv de divorț era „lipsa castității”, sau adulterul. Școala lui Hillel susținea că un bărbat putea să divorțeze din cauza unei neînțelegeri conjugale, indiferent de gravitatea ei. Potrivit acestei școli, un bărbat avea voie să divorțeze dacă soția lui nu-i gătise bine cina sau dacă găsise o femeie mai frumoasă.

Dar cum a răspuns Isus la întrebarea fariseilor? El a spus fără ocolișuri: „Cine divorțează de soția lui din alt motiv decât fornicația și se căsătorește cu alta comite adulter” (Matei 19:6, 9).

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2026 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează