V-AŢI ÎNTREBAT?

Cum se plăteau contribuţiile la templu pe timpul lui Isus?

Tezaurul templului se afla în Curtea Femeilor. Într-o lucrare se spune: „De jur împrejur era un şir de coloane, iar în interiorul lor, lângă perete, erau aşezate cele treisprezece cutii, sau trompete, [unde] se puneau contribuţiile” (The Temple – Its Ministry and Services).

Cutiile se numeau trompete deoarece erau înguste la vârf şi largi la bază. Fiecare cutie conţinea o inscripţie cu felul contribuţiei pentru care era folosită, deoarece banii proveniţi din aceste cutii aveau destinaţii precise. Isus se afla în Curtea Femeilor când a văzut mulţi oameni, printre care şi o văduvă săracă, făcând donaţii la templu (Luca 21:1, 2).

În primele două cutii se strângea impozitul pentru templu. Într-o cutie se strângea impozitul pentru anul în curs, iar în cealaltă pentru anul precedent. În următoarele cinci cutii erau strânşi banii ce reprezentau valoarea stabilită pentru turturele, porumbei, lemn, tămâie şi vasele de aur. Dacă cel ce aducea ofranda pusese deoparte mai mult decât preţul stabilit pentru o anumită ofrandă, el punea banii rămaşi într-una din următoarele cutii. În a opta cutie erau adunaţi banii rămaşi de la ofrandele pentru păcat. Cutiile de la 9 la 12 conţineau banii rămaşi de la ofrandele pentru vină, de la jertfele de păsări, de la ofrandele nazireilor şi de la ofrandele leproşilor. A treisprezecea cutie era pentru donaţii.

A fost scriitorul biblic Luca un istoric demn de încredere?

Luca a scris evanghelia care îi poartă numele, precum şi Faptele apostolilor. Deşi Luca afirmă că a „cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi”, unii erudiţi au pus la îndoială exactitatea consemnărilor sale (Luca 1:3). De aceea, se ridică întrebarea: Cât de exacte sunt scrierile sale?

Luca prezintă fapte istorice care pot fi verificate. De exemplu, el menţionează câteva titluri puţin cunoscute ale unor oficiali civili romani, cum ar fi pretor – sau magistrat civil din Filipi –, politarh – sau conducător local din Tesalonic –, precum şi asiarh – sau conducător din Efes (Faptele 16:20, Traducere literală nouă, 2001; 17:6; 19:31, notele de subsol). Luca spune despre Irod Antipa că era tetrarh, iar despre Sergius Paulus, că era proconsul al Ciprului (Faptele 13:1, 7).

Exactitatea cu care Luca menţionează aceste titluri este remarcabilă, având în vedere că, atunci când se schimba statutul unui teritoriu roman, se schimba şi titlul administratorului. Biblistul Bruce Metzger a remarcat că, „ori de câte ori se fac asemenea referiri în Faptele, acestea corespund locului şi perioadei la care se referă”. Potrivit eruditului William Ramsay, Luca este „un istoric de înaltă clasă”.