Cum am venit în existenţă?

Geneza, prima carte a Bibliei, explică pe scurt originea universului: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (Geneza 1:1). După ce a creat plantele şi animalele, Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, Adam şi Eva. Ei se deosebeau de animale fiind înzestraţi cu unele calităţi pe care le are însuşi Dumnezeu, cum ar fi liberul-arbitru. De aceea, erau răspunzători pentru faptele lor. Dacă respectau instrucţiunile lui Dumnezeu, ei ar fi putut lua parte la realizarea scopului său, devenind părinţii unei familii mondiale, care s-ar fi bucurat veşnic de pace şi de viaţă perfectă pe pământ.

Cu toate acestea, un înger a profitat de ocazie şi i-a folosit pe oameni în interesul lui. Astfel, el a devenit Satan, adică „Împotrivitor“. Prin intermediul unui şarpe, Satan a înşelat-o pe Eva spunându-i că îi va fi mai bine fără îndrumarea lui Dumnezeu. Întrucât Adam şi Eva l-au urmat pe Satan, legătura dintre ei şi Creatorul lor s-a rupt. Din cauza alegerii lor greşite, ei au pierdut viaţa veşnică, transmiţându-le urmaşilor lor imperfecţiunea şi, în mod inevitabil, moartea.

Imediat după aceea, Dumnezeu şi-a făcut cunoscută intenţia de a îndrepta această situaţie tristă, pentru ca descendenţii lui Adam să poată trăi veşnic. Dumnezeu a profeţit că ‘o sămânţă’, o persoană specială, îl va distruge pe Satan şi va anula toate suferinţele provocate de Satan, Adam şi Eva (Geneza 3:15). Identitatea acestei ‘seminţe’ avea să fie dezvăluită în timp.

În secolele care au urmat, Satan s-a străduit încontinuu să zădărnicească scopul minunat al lui Dumnezeu. Păcatul şi răutatea s-au răspândit cu repeziciune. De aceea, Dumnezeu a hotărât să-i distrugă pe cei răi într-un potop. El i-a poruncit slujitorului său fidel Noe să construiască o arcă, adică o ladă plutitoare uriaşă, pentru a se salva el, familia lui şi animalele care trebuiau aduse în arcă.

La un an după ce a început Potopul, Noe şi familia lui au ieşit din arcă şi au păşit pe un pământ curăţat. Dar „sămânţa“ nu apăruse încă.

(Bazat pe Geneza, capitolele 1—11; Iuda 6, 14, 15; Revelaţia 12:9.)