Pot femeile Martore ale lui Iehova să-i înveţe pe alţii?

Da, pot. În întreaga lume există milioane de Martore ale lui Iehova care fac acest lucru. Ele alcătuiesc o mulţime mare care predică vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. În Psalmul 68:11 se spune în mod profetic despre aceste femei: „Iehova rosteşte cuvântul; femeile care anunţă vestea bună sunt o mare armată“.

Totuşi, există o diferenţă foarte mare între activitatea femeilor Martore ale lui Iehova şi activitatea femeilor din alte religii care sunt membre ale clerului. În ce constă această diferenţă?

Publicul căruia li se adresează este diferit. Femeile care fac parte din cler, îndeosebi în cadrul creştinătăţii, îşi asumă un rol de conducere în interiorul congregaţiei, sau al bisericii lor, iar cei cărora li se adresează sunt în mare parte membri ai religiei lor. Însă Martorele lui Iehova le predică în principal celor din afara congregaţiei, pe care îi întâlnesc în lucrarea de predicare din casă-n casă şi în alte locuri.

O altă deosebire între femeile Martore ale lui Iehova şi femeile din alte religii are legătură cu activitatea lor în congregaţie. Femeile cu rol de conducere în cadrul creştinătăţii şi al altor confesiuni îi învaţă pe membrii bisericii doctrinele religiei lor. Însă femeile Martore nu-i învaţă pe alţii în congregaţie când sunt de faţă şi bărbaţi botezaţi. Numai bărbaţii cărora li s-a încredinţat rolul de învăţători pot face acest lucru (1 Timotei 3:2; Iacov 3:1).

Potrivit Bibliei, responsabilitatea de a supraveghea congregaţia le este încredinţată numai bărbaţilor. Să observăm modelul lăsat de apostolul Pavel când i-a scris lui Tit, care era şi el supraveghetor: „De aceea te-am lăsat în Creta, ca să . . . numeşti bătrâni în fiecare oraş“. Pavel a mai spus că fiecare bărbat numit trebuia să fie „liber de acuzaţie, soţ al unei singure soţii“ (Tit 1:5, 6). Pavel a spus ceva asemănător cu privire la bărbaţii din congregaţie şi în scrisoarea adresată lui Timotei: „Dacă cineva aspiră la sarcina de supraveghetor, doreşte o lucrare bună. De aceea, supraveghetorul trebuie să fie ireproşabil, soţul unei singure soţii, . . . capabil să predea“ (1 Timotei 3:1, 2).

De ce numai bărbaţii primesc responsabilitatea de supraveghetori în congregaţie? Pavel spune: „Nu-i dau voie femeii să predea, nici să exercite autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere. Căci Adam a fost făcut primul, apoi Eva“ (1 Timotei 2:12, 13). Aşadar, ordinea în care Dumnezeu i-a creat pe oameni arată de ce le-a încredinţat el bărbaţilor responsabilitatea de a instrui şi de a supraveghea congregaţia.

Slujitorii lui Iehova urmează exemplul Conducătorului lor, Isus Cristos. Discipolul Luca a scris despre serviciul sacru efectuat de Isus: „El mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“. Mai târziu, Isus şi-a trimis discipolii să efectueze aceeaşi lucrare. Astfel, ei „au mers prin tot ţinutul, din sat în sat, anunţând vestea bună“ (Luca 8:1; 9:2–6).

În prezent, slujitorii lui Iehova, bărbaţi şi femei deopotrivă, participă din plin la efectuarea lucrării prezise de Isus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14).