Bunătatea învinge amărăciunea

O DOAMNĂ în vârstă nu a fost deloc amabilă când George şi Manon, doi Martori din Olanda, i-au vorbit despre vestea bună. Ea le-a spus că pierduse în moarte doi soţi şi un fiu şi că suferea de o formă gravă de artrită. Deşi pe parcursul discuţiei s-a mai liniştit, doamna a rămas distantă.

George i-a propus lui Manon să revină la ea cu un buchet de flori deoarece părea singură şi tristă. Doamna respectivă, pe nume Rie, a fost plăcut surprinsă de gestul lor. Însă, pentru că atunci nu putea să-i primească, i-a rugat să vină într-o altă zi. George şi Manon au vizitat-o la data stabilită, dar nu au găsit-o. Deşi au revenit la ore diferite, nu le-a răspuns nimeni. Au început să creadă că doamna îi evita.

Dar într-o bună zi, ea a deschis. Şi-a cerut scuze pentru că n-o găsiseră acasă şi le-a explicat că fusese internată. „N-o să vă vină să credeţi ce-am făcut după ce-aţi plecat“, a spus ea. „Am început să citesc Biblia!“ A urmat o discuţie plăcută şi doamna a acceptat un studiu biblic.

În perioada în care a studiat Biblia, Rie s-a schimbat radical. Dacă înainte fusese ursuză, acum era cumsecade şi fericită. Cu toate că nu putea ieşi din casă, a început să vorbească despre noua ei credinţă cu cei care o vizitau. Din cauza sănătăţii şubrede, nu putea participa la întruniri foarte des, dar îi primea cu mult drag la ea pe fraţi şi pe surori. În ziua în care a împlinit 82 de ani, s-a botezat la un congres de circumscripţie.

Din nefericire, ea a încetat din viaţă după numai câteva luni. Ulterior, s-a găsit o poezie în care sora noastră descria cât de copleşitoare este singurătatea, mai ales în toamna vieţii, şi sublinia importanţa bunătăţii. Manon mărturiseşte: „Poezia ei mi-a atins inima. Mă bucur că Iehova ne-a ajutat să-i arătăm bunătate“.

Exemplul lui Iehova ne îndeamnă să fim iubitori şi buni (Ef. 5:1, 2). Şi noi putem avea rezultate frumoase în serviciul creştin dacă „ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu, prin . . . bunătate“ (2 Cor. 6:4, 6).