Cititorii întreabă . . .

De ce s-a folosit Satan de un şarpe pentru a-i vorbi Evei?

▪ Poate şi dumneavoastră consideraţi că Satan a fost cel care i-a vorbit Evei prin intermediul unui şarpe, aşa cum s-a analizat la pagina 8. Biblia arată lucrul acesta cu claritate. Dar probabil că vă întrebaţi de ce s-a folosit acest spirit puternic de un şarpe aşa cum un ventriloc se foloseşte de o păpuşă?

Biblia numeşte tacticile lui Satan „maşinaţii“, sau „uneltiri“, iar modul în care Satan a acţionat în Eden ne ajută să înţelegem de ce (Efeseni 6:11). Episodul din Eden nu este o fabulă despre un animal care vorbeşte. Este un exemplu de strategie abilă care ne înfioară. Această strategie era menită să-i înşele pe oameni şi să-i îndepărteze de Dumnezeu. Cum?

Satan şi-a ales cu grijă ţinta. Eva era cea mai tânără fiinţă înzestrată cu raţiune din univers. Profitând de lipsa ei de experienţă, el a încercat să o ademenească şi să o înşele. Folosindu-se de un şarpe, un animal foarte prudent, Satan şi-a ascuns cu dibăcie scopurile neruşinate şi ambiţioase (Geneza 3:1). Să ne gândim, de asemenea, ce a realizat el prin faptul că a făcut un şarpe să pară că vorbeşte.

În primul rând, Satan a reuşit să-i capteze Evei atenţia. Ea ştia că şerpii nu vorbesc; soţul ei, după ce studiase animalele, le dăduse nume la toate, inclusiv şarpelui (Geneza 2:19). Fără îndoială, şi Eva observase această creatură prudentă. Aşadar, tactica lui Satan a dat rezultat: El i-a stârnit Evei curiozitatea, determinând-o să se concentreze asupra singurului lucru interzis din grădină. În al doilea rând, să ne imaginăm la ce s-ar fi putut gândi Eva văzându-l pe şarpe stând ascuns între ramurile pomului interzis? N-ar fi putut crede că această creatură umilă şi necuvântătoare mâncase din rodul acelui pom şi că de aceea putea vorbi? Dacă fructul avusese un astfel de efect asupra unui şarpe, ce efect ar fi putut avea asupra ei? Nu ştim la ce s-a gândit Eva şi nici dacă şarpele muşcase sau nu din fruct. Ştim însă că atunci când şarpele i-a spus Evei că avea să fie „ca Dumnezeu“ dacă mânca din fruct, ea a crezut imediat această minciună.

Şi cuvintele alese de Satan ne dezvăluie multe lucruri. El a semănat îndoieli în mintea Evei, insinuând că Dumnezeu o priva de ceva bun şi că îi îngrădea inutil libertatea. Satan spera astfel că interesele ei personale vor cântări mai mult decât iubirea ei faţă de Dumnezeu, care îi oferise totul (Geneza 3:4, 5). Din nefericire, planul lui Satan a reuşit. Nici Eva, nici Adam nu cultivaseră în inima lor iubirea şi recunoştinţa pe care ar fi trebuit să le aibă faţă de Iehova. Nu promovează Satan şi astăzi aceeaşi atitudine egoistă?

Ce putem spune însă despre mobilul lui Satan? Ce a urmărit el? În Eden, el şi-a ascuns atât identitatea, cât şi intenţiile, dar, cu timpul, a arătat clar cine era. Când l-a ispitit pe Isus, Satan ştia prea bine că nu avea niciun rost să se ascundă şi i-a spus fără ocolişuri: ‘Prosternează-te şi închină-te o dată înaintea mea’ (Matei 4:9). Este limpede, la baza acţiunilor lui Satan a stat şi stă invidia. El râvneşte de mult să primească închinarea care i se cuvine lui Iehova Dumnezeu. Satan este în stare de orice pentru ca oamenii să nu i se închine lui Iehova sau pentru ca ei să-i aducă o închinare falsă. Satan vrea cu orice preţ să ne ştirbească integritatea faţă de Dumnezeu.

Biblia arată cât se poate de clar că Satan este un strateg perfid care caută să-şi doboare ţinta. Din fericire, noi putem evita să ajungem în situaţia Evei, „căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui“ (2 Corinteni 2:11).