Întrebări de la cititori

În scrisoarea sa către evrei, apostolul Pavel a vorbit despre „punerea mâinilor“. La ce se referea el, la numirea de bătrâni sau la altceva? (Evr. 6:2)

Fără a fi dogmatici, putem spune că Pavel se referea la punerea mâinilor pentru transmiterea darurilor spiritului.

Este adevărat că Biblia vorbeşte despre punerea mâinilor în legătură cu unele numiri teocratice. Moise ‘şi-a pus mâna peste’ Iosua când l-a numit succesor al său (Deut. 34:9). În congregaţia creştină, unii bărbaţi calificaţi au fost numiţi prin punerea mâinilor (Fap. 6:6; 1 Tim. 4:14). Pavel l-a sfătuit pe Timotei să nu-şi pună în pripă mâinile peste cineva (1 Tim. 5:22).

Însă pe creştinii evrei Pavel i-a îndemnat: „Acum, că am lăsat învăţăturile de bază . . . , să înaintăm spre maturitate“. Apoi, el a enumerat „căinţa de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri şi punerea mâinilor“ (Evr. 6:1, 2). Este oare numirea de bătrâni un lucru de bază de la care trebuie să înainteze creştinii? Nu. Privilegiul de a sluji ca bătrân de congregaţie este un obiectiv pe care ar trebui să şi-l propună fraţii maturi. După ce sunt numiţi bătrâni, ei trebuie să se achite cu toată seriozitatea de acest privilegiu (1 Tim. 3:1).

Punerea mâinilor se făcea şi cu alt scop. În secolul I, Iehova a respins Israelul natural ca popor al său, acordându-i favoare Israelului spiritual, congregaţia creştinilor unşi (Mat. 21:43; Fap. 15:14; Gal. 6:16). O dovadă a acestei schimbări a fost acordarea darurilor miraculoase ale spiritului, cum ar fi vorbirea în limbi (1 Cor. 12:4–11). Când Corneliu şi casa lui au devenit credincioşi, aceşti noi creştini au primit spiritul sfânt şi au fost auziţi „vorbind în limbi“ (Fap. 10:44–46).

În unele cazuri, darurile miraculoase erau transmise prin punerea mâinilor. Când Filip a predicat vestea bună în Samaria, multe persoane s-au botezat. Corpul de guvernare i-a trimis acolo pe apostolii Petru şi Ioan. De ce? Biblia spune: „Atunci [ei] şi-au pus mâinile peste [cei recent botezaţi] şi aceştia au început să primească spirit sfânt“. Aceasta însemna că ei au primit darurile spiritului, a căror manifestare putea fi văzută de alţii. Ştim lucrul acesta deoarece Simon, care mai înainte practicase magia, a văzut acţiunea spiritului şi, împins de lăcomie, a încercat să cumpere puterea de a le transmite altora, prin punerea mâinilor, spiritul sfânt şi darurile lui miraculoase (Fap. 8:5–20). Mai târziu, în Efes s-au botezat douăsprezece persoane. Iată ce citim: „Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, spiritul sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească“ (Fap. 19:1–7; compară cu 2 Timotei 1:6).

Aşadar, se pare că în Evrei 6:2, Pavel se referea la punerea mâinilor pentru a le transmite darurile spiritului noilor credincioşi.