Întrebări de la cititori
De ce există deosebiri în privinţa numerotării Psalmilor şi a versetelor lor între diverse traduceri ale Bibliei?
Prima Biblie completă împărţită pe capitole şi versete a fost o traducere în limba franceză publicată de Robert Estienne în 1553. Însă, cu siguranţă, exista o anumită împărţire a cărţii Psalmilor cu mult înainte de tipărirea acestei Biblii, întrucât ea este o culegere de psalmi, sau cântări, compuşi de mai multe persoane.
Se pare că, iniţial, Iehova l-a îndrumat pe David să realizeze o colecţie de psalmi pentru a fi folosiţi în închinarea publică (1 Cronici 15:16–24). Se crede că Ezra, care era preot şi „un cărturar foarte priceput“, a avut mai târziu meritul de a compila întreaga carte a Psalmilor în forma sa actuală (Ezra 7:6). Prin urmare, la data compilării, cartea Psalmilor a fost alcătuită din psalmi separaţi.
În discursul pe care l-a ţinut în sinagoga din Antiohia (Pisidia) în prima sa călătorie misionară, Pavel a citat din cartea Psalmilor. Iată ce a spus el: „După cum este scris în psalmul al doilea: «Tu eşti fiul meu, eu am devenit Tatăl tău în această zi»“ (Faptele 13:33). Aceste cuvinte apar şi în Bibliile de astăzi în psalmul al doilea, Ps 2 versetul 7. Însă mai mulţi psalmi sunt numerotaţi în mod diferit în diverse traduceri ale Bibliei. Explicaţia este că unele dintre aceste traduceri au la bază textul masoretic în ebraică, în timp ce altele se bazează pe Septuaginta greacă, o traducere a textului ebraic realizată în secolul al II-lea î.e.n. De exemplu, Vulgata latină, care stă la originea multor Biblii catolice, numerotează psalmii conform Septuagintei, în timp ce Traducerea lumii noi, precum şi alte traduceri urmează modelul textului ebraic.
Care sunt, mai exact, aceste diferenţe? În textul ebraic, există în total 150 de psalmi. Însă Septuaginta reuneşte într-un singur psalm Psalmii 9 şi 10, precum şi Psalmii 114 şi 115. În plus, desparte Psalmii 116 şi 147 în câte doi psalmi. Deşi numărul total rămâne neschimbat, în Septuaginta, numărul aferent Psalmilor cuprinşi între Psalmul 10 şi Psalmul 146 este mai mic cu unu faţă de cel din textul ebraic. Prin urmare, binecunoscutul Psalm 23 apare ca Psalmul 22 în Douay Version, care copiază numerotarea din Vulgata latină, realizată, la rândul ei, după modelul Septuagintei.
Chiar şi numerotarea versetelor din unii psalmi diferă de la o traducere la alta. Din ce motiv? Aşa cum se spune în Cyclopedia de McClintock şi Strong, unele traduceri adoptă „obiceiul evreilor de a socoti subtitlul ca prim verset“, în timp ce altele nu. De fapt, când titlul sau subtitlul este mai lung, el este deseori considerat două versete, iar astfel numărul total al versetelor din psalmul respectiv creşte corespunzător.