De ce să fim iertători?

„CERCETĂRILE efectuate de oamenii de ştiinţă încep să demonstreze că faptul de a ierta poate, cu siguranţă, să contribuie la sănătatea emoţională — şi, foarte posibil, şi la cea fizică“, se spune în ziarul canadian The Toronto Star. Cu toate acestea, profesorul Carl Thoresen, de la Universitatea Stanford (S.U.A.), cercetător-şef în cadrul proiectului Stanford Forgiveness Project, a afirmat că există „foarte puţine persoane care înţeleg ce este iertarea şi cum acţionează ea“.

Iertarea autentică este considerată un aspect esenţial al creştinismului. Articolul din ziarul The Toronto Star defineşte iertarea drept „recunoaşterea faptului că ai fost nedreptăţit, eliminarea tuturor resentimentelor şi, în cele din urmă, tratarea cu compasiune şi chiar cu iubire a persoanei care te-a jignit“. Iertarea nu trebuie confundată cu tolerarea, scuzarea, uitarea sau negarea unei jigniri. De asemenea, a ierta nu înseamnă a ajunge din nou obiectul jignirilor. În articol se spune că cheia iertării autentice este „renunţarea la mânie şi la sentimentele negative“.

Cercetătorii afirmă că este nevoie de o analiză mai aprofundată pentru a vedea care sunt foloasele de ordin fizic pe care le aduce cu sine iertarea. Cu toate acestea, ei spun că există într-adevăr foloase de ordin psihologic, printre care „mai puţin stres şi mai puţină nelinişte şi depresie“.

Un motiv nobil de a fi iertători este exprimat în Efeseni 4:32, unde se spune: „Deveniţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (NW). Atât în privinţa iertării, cât şi în alte privinţe suntem îndemnaţi să devenim imitatori ai lui Dumnezeu. — Efeseni 5:1.

Faptul de a refuza să-i iertăm pe alţii când există motive să fim îndurători poate să ne influenţeze în mod nefavorabil propriile relaţii cu Dumnezeu. Iehova aşteaptă de la noi să ne iertăm unii pe alţii. Numai atunci ne putem ruga ca el să ne ierte. — Matei 6:14; Marcu 11:25; 1 Ioan 4:11.