Ele „s-au temut de adevăratul Dumnezeu“

ÎN TIMP ce israeliţii se aflau în sclavie în Egipt, moaşele evreice Şifra şi Pua au fost puse într-o situaţie deosebit de grea. În încercarea de a ţine sub control înmulţirea rapidă a populaţiei străine, Faraonul le-a poruncit acestor femei următoarele: „Când veţi moşi pe femeile evreice . . ., dacă este un fiu, să-l omorâţi“. — Exodul 1:15, 16.

Şifra şi Pua „s-au temut de adevăratul Dumnezeu“ (NW) şi, pline de curaj, „n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului“, ci le-au cruţat viaţa nou-născuţilor de sex bărbătesc, deşi această atitudine îndrăzneaţă le-ar fi putut pune în pericol. Iehova „a făcut bine moaşelor“ şi le-a răsplătit pentru faptele lor salvatoare de vieţi. — Exodul 1:17–21.

Această relatare scoate în evidenţă aprecierea lui Iehova faţă de cei ce îi slujesc. El ar fi putut considera ceea ce au făcut Şifra şi Pua un simplu gest umanitar, deşi ele dăduseră dovadă de curaj. La urma urmei, nici o mamă în deplinătatea facultăţilor mintale nu şi-ar ucide copiii nou-născuţi! Cu toate acestea, Iehova a ţinut, fără îndoială, cont de faptul că unii oameni, din cauză că le-a fost teamă de alţii, au comis acte îngrozitoare. El a ştiut că aceste moaşe au fost motivate nu numai de bunătate, ci şi de teamă şi devoţiune sfântă.

Cât de recunoscători putem fi că îi slujim unui Dumnezeu care ţine cont de faptele noastre de fidelitate! Este adevărat că nici unul dintre noi nu ne-am confruntat probabil cu o încercare a credinţei asemănătoare celei prin care au trecut Şifra şi Pua. Cu toate acestea, când stăm fermi de partea a ceea ce este drept — la şcoală, la locul de muncă sau în orice altă situaţie —, Iehova nu subapreciază iubirea noastră loială, ci „devine răsplătitorul celor ce îl caută cu asiduitate“ (Evrei 11:6, NW). Da, „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor“. — Evrei 6:10.