Întrebări de la cititori

Cu câtă seriozitate ar trebui să privească creştinii logodna?

Logodna este atât un motiv de bucurie, cât şi o chestiune care trebuie privită cu seriozitate. Nici un creştin matur nu ar trebui să privească cu superficialitate logodna, considerând că oricând o poate rupe dintr-un capriciu. De asemenea, logodna este o perioadă premergătoare căsătoriei în care cuplul are ocazia să se cunoască mai bine.

Înainte de a analiza acest subiect, trebuie să ştim că obiceiurile sociale legate de căsătorie şi paşii care o preced variază mult de la un loc la altul şi de la o epocă la alta. Biblia dovedeşte lucrul acesta.

Cele două fiice ale lui Lot, care nu avuseseră niciodată relaţii sexuale cu un bărbat, erau într-un fel logodite cu doi bărbaţi localnici. Deşi ‘ginerii lui Lot urmau să se căsătorească cu fiicele lui’, Biblia nu ne spune de ce sau cum a avut loc logodna. Erau adulte fiicele lui Lot? Aveau ele un cuvânt de spus în ce priveşte alegerea persoanei cu care să se căsătorească? A fost încheiată în public logodna lor? Nu ştim (Geneza 19:8–14, nota de subsol). Ştim însă că Iacov a încheiat o înţelegere cu tatăl Rahelei ca să se căsătorească cu Rahela după ce lucra şapte ani pentru acesta. Deşi Iacov a numit-o pe Rahela ‘soţia mea’, ei nu au avut relaţii sexuale pe parcursul acelor ani (Geneza 29:18–21). Un alt exemplu ni-l oferă David. Înainte să se poată căsători cu fiica lui Saul, David trebuia să-i înfrângă pe filisteni. După ce a făcut ce-i ceruse Saul, David s-a putut căsători cu Mical, fiica lui Saul (1 Samuel 18:20–28). Aceste „logodne“ au fost diferite una de alta şi sunt diferite de ceea ce se obişnuieşte astăzi în multe ţări.

Legea mozaică cuprindea anumite prevederi privitoare la căsătorie şi logodnă. De exemplu, un bărbat putea avea mai multe soţii; el putea divorţa din diferite motive, deşi se pare că o soţie nu putea face lucrul acesta (Exodul 22:16, 17; Deuteronomul 24:1–4). Un bărbat care seducea o fecioară nelogodită trebuia să se căsătorească cu ea, dacă tatăl ei era de acord, şi nu avea voie să divorţeze niciodată de ea (Deuteronomul 22:28, 29). Alte legi se refereau la căsătorie, de exemplu, când erau interzise relaţiile sexuale (Leviticul 12:2, 5; 15:24; 18:19). Ce prevederi existau cu privire la căsătorie?

O israelită logodită avea un statut diferit de cel al unei femei nelogodite; în unele privinţe ea era considerată căsătorită (Deuteronomul 22:23–29; Matei 1:18, 19). Israeliţii nu se puteau logodi sau căsători cu anumite rude. De obicei, acestea erau rudele de sânge, însă unele logodne şi căsătorii erau interzise din cauza drepturilor de moştenire (Leviticul 18:6–20; vezi Turnul de veghere din 15 martie 1978, paginile 25–28, engl.). Este clar că slujitorii lui Dumnezeu nu trebuiau să privească cu superficialitate logodna.

Israeliţii trebuiau să respecte toate aceste prevederi ale Legii, însă creştinii nu se află sub Lege, care cuprindea prevederi privitoare la logodnă şi căsătorie (Romani 7:4, 6; Efeseni 2:15; Evrei 8:6, 13). De fapt, Isus a predat că norma creştină privitoare la căsătorie este diferită de cea a Legii mozaice (Matei 19:3–9). Totuşi el nu a minimalizat importanţa căsătoriei sau a logodnei. Prin urmare, cât de serioasă este logodna între creştini?

În multe ţări, fiecare alege cu cine să se căsătorească. Odată ce un bărbat şi o femeie promit că se vor căsători, ei sunt consideraţi logodiţi. De obicei, nu se cere nimic formal pentru încheierea logodnei. Este adevărat că în anumite locuri se obişnuieşte ca bărbatul să-i dea viitoarei lui soţii un inel de logodnă. Sau se obişnuieşte ca logodna să se anunţe rudelor şi prietenilor, de exemplu la o masă în familie sau la altă reuniune mică. Acestea sunt alegeri personale, nu cerinţe scripturale. Ceea ce e esenţial în ce priveşte logodna este înţelegerea dintre cei doi.a

Un creştin nu ar trebui să se grăbească să înceapă o perioadă de cunoaştere în vederea căsătoriei, să se logodească sau să se căsătorească. Materialul bazat pe Biblie publicat de noi poate ajuta persoanele celibatare să hotărască dacă este înţelept să înceapă perioada de cunoaştere sau să facă paşii necesari în vederea logodnei sau a căsătoriei.b Un aspect important pe care pun accentul sfaturile date este că o căsătorie creştină e permanentă. — Geneza 2:24; Marcu 10:6–9.

Doi creştini trebuie să se cunoască destul de bine înainte de a se gândi la logodnă. Fiecare se poate întreba: Sunt eu sigur de spiritualitatea şi de devoţiunea celuilalt faţă de Dumnezeu? Mă pot imagina slujindu-i lui Dumnezeu împreună cu această persoană pentru tot restul vieţii? Cunoaştem fiecare dintre noi suficient de bine trăsăturile de personalitate ale celuilalt? Sunt sigur că vom fi compatibili toată viaţa? Ştim suficiente lucruri despre acţiunile din trecut şi despre situaţia din prezent a fiecăruia?

Odată ce doi creştini s-au logodit, este corect ca atât ei, cât şi ceilalţi să se aştepte la căsătorie. Isus a sfătuit: „Cuvântul vostru Da să însemne Da, Nu al vostru Nu“ (Matei 5:37, NW). Creştinii care se logodesc ar trebui să dea dovadă de seriozitate în acest sens. Rareori însă, s-ar putea întâmpla ca un creştin logodit să afle că nu i s-a vorbit despre o chestiune serioasă sau că un anumit lucru a fost ascuns înainte de logodnă. Ar putea fi vorba despre un fapt însemnat legat de trecutul celuilalt, poate chiar despre acte criminale sau imorale. Creştinii care află de asemenea lucruri trebuie să hotărască ce vor face. Probabil că cei doi vor discuta problema în amănunţime şi vor fi de acord să rămână logodiţi. Sau poate că vor hotărî de comun acord să rupă logodna. Deşi aceasta este o chestiune personală — în care nu ar trebui să se amestece ceilalţi, încercând să ofere soluţii sau să judece —, ea este o hotărâre foarte importantă. Pe de altă parte, cel care află despre acea problemă serioasă s-ar putea simţi personal obligat să pună capăt logodnei, chiar dacă cealaltă persoană nu doreşte aceasta. — Vezi articolul „Întrebări de la cititori“ din Turnul de veghere din 15 iunie 1975, engleză.

Există motive întemeiate pentru a rezolva aceste probleme înainte de a se ajunge la căsătorie. Isus a spus că singurul motiv scriptural de divorţ care îi dă cuiva posibilitatea să se recăsătorească este porneía, imoralitate sexuală gravă comisă de partenerul de căsătorie (Matei 5:32; 19:9). El nu a spus că unei căsătorii legale i se poate pune capăt dacă unul dintre parteneri află despre o problemă sau o faptă gravă care a precedat nunta.

De exemplu, nu există nici o îndoială că pe timpul lui Isus îmbolnăvirea de lepră era ceva posibil. Dacă un soţ evreu afla că soţia lui avea lepră când s-a căsătorit cu el — iar ea ştia sau nu de lucrul acesta — avea el un motiv de divorţ? Un evreu aflat sub Lege putea să divorţeze din acest motiv, dar Isus nu a spus că era potrivit ca un discipol al său să procedeze astfel. Să examinăm câteva situaţii din zilele noastre. Poate că un bărbat care are sifilis, herpes genital, SIDA sau altă boală contagioasă gravă se căsătoreşte fără să spună lucrul acesta. Poate că boala sa molipsitoare a fost contractată în urma imoralităţii sexuale înaintea sau în timpul logodnei. Faptul că soţia sa află după aceea de boala lui sau de trecutul lui imoral (sau chiar de sterilitate sau impotenţă) nu schimbă cu nimic situaţia. Un trecut condamnabil înainte de căsătorie nu este un motiv scriptural pentru a pune capăt căsătoriei, după cum nu este nici în cazul în care soţia ar fi contractat o boală sau ar fi ascuns faptul că a rămas însărcinată cu un alt bărbat înainte de căsătorie. Ei sunt căsătoriţi acum şi şi-au luat un angajament unul faţă de celălalt.

Este adevărat că asemenea situaţii triste sunt rare, însă aceste exemple ar trebui să accentueze şi mai mult ideea de bază: Logodna nu trebuie privită cu superficialitate. Înaintea logodnei şi pe parcursul ei, creştinii trebuie să se străduiască să se cunoască bine unul pe celălalt. Ei ar trebui să fie sinceri cu privire la ce doreşte să cunoască sau are dreptul să cunoască cealaltă persoană. (În unele ţări, legea îi cere cuplului să facă un control medical înainte de căsătorie. Alţii ar putea dori să facă un examen medical pentru informarea lor.) Astfel, bucuria care însoţeşte o logodnă şi seriozitatea cu care trebuie privită ea vor sluji unui scop onorabil în timp ce cei doi se îndreaptă spre căsătorie, un statut care aduce şi mai multă bucurie şi care trebuie privit cu şi mai multă seriozitate. — Proverbele 5:18, 19; Efeseni 5:33.

[Note de subsol]