Interpretarea Bibliei: Sub influenţa cui?

UNA dintre definiţiile cuvântului „a interpreta“ este „a explica în lumina convingerilor personale, a părerii personale sau a împrejurărilor în care se află cineva“ (Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary). Aşadar, orice fel de interpretare pe care o face o persoană este de obicei influenţată de mediul din care provine persoana respectivă, de nivelul ei de instruire şi de educaţia primită în familie.

Dar ce se poate spune despre interpretarea Bibliei? Suntem liberi să explicăm pasajele biblice potrivit propriilor ‘convingeri, păreri sau împrejurări’? După cum este de aşteptat, majoritatea bibliştilor şi a traducătorilor Bibliei susţin că nu fac acest lucru, ci că sunt îndrumaţi de Dumnezeu.

Un exemplu în acest sens îl constituie o notă de subsol a textului din Ioan 1:1 din A New Version of the Four Gospels, versiune publicată în 1836 de John Lingard, sub pseudonimul „Un catolic“. În această notă de subsol se spun următoarele: „Oameni de diferite credinţe religioase găsesc confirmarea opiniilor lor personale în cărţile sacre deoarece, de fapt, nu Scriptura este cea care le spune un anumit lucru, ci ei spun, adăugând propria lor interpretare la limbajul Scripturii“.

Deşi acest punct de vedere este justificat, care a fost totuşi intenţia scriitorului? Comentariul său venea în sprijinul interpretării pe care el o dăduse acestui verset, tradus de el în felul următor: „La început era «cuvântul»; şi «cuvântul» era cu Dumnezeu; şi «cuvântul» era Dumnezeu“, o redare tipic trinitariană.

Ce anume l-a determinat pe scriitor să traducă Ioan 1:1 în aşa fel, încât să sprijine doctrina Trinităţii? ‘Scriptura i-a spus’ să traducă în acest fel? Acest lucru este imposibil, deoarece învăţătura Trinităţii nu apare nicăieri în Biblie. Să remarcăm ce se afirmă în The New Encyclopædia Britannica pe marginea acestui subiect: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul «trinitate», nici doctrina explicită a Trinităţii“. În plus, E. Washburn Hopkins, profesor la Universitatea Yale, a făcut următoarea remarcă: „Se pare că Isus şi Pavel nu au cunoscut doctrina Trinităţii; . . . nici unul, nici celălalt nu o menţionează“.

Ce concluzie putem deci să tragem cu privire la cei ce susţin o interpretare trinitariană a textului din Ioan 1:1 sau a oricărui alt verset din Biblie? După criteriul lui Lingard, „nu Scriptura este cea care le spune un anumit lucru, ci ei spun, adăugând propria lor interpretare la limbajul Scripturii“.

Din fericire, noi avem propriul Cuvânt al lui Dumnezeu care ne îndrumă în acest sens. „Mai întâi să ştiţi“, a spus apostolul Petru, „că nici o prorocie din Scriptură nu se interpretează singură [nu provine dintr-o interpretare personală, NW]. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt“. — 2 Petru 1:20, 21.