Proclamatorii Regatului relatează
Să ne folosim de orice ocazie
MARTORII LUI IEHOVA sunt cunoscuţi în toată lumea pentru lucrarea lor de instruire biblică. De asemenea, ei conduc programe care aduc şi alte foloase societăţii. Aceste servicii publice au fost bine primite, aşa cum arată următoarele experienţe din Ecuador.
◻ Conducerea unei mari fabrici de sticlă a vrut să organizeze pentru angajaţii lor un curs pe tema valorilor familiale. Pentru acest curs, şeful de la serviciu personal a invitat câţiva preoţi catolici, dar nu a primit nici un răspuns. Unul dintre ei i-a spus că foarte puţini preoţi erau pregătiţi să vorbească pe această temă şi că, practic, nici unul nu va fi disponibil. Auzind despre această problemă, o angajată, care este Martoră, a făcut demersuri pentru ca un frate care lucrează frecvent teritorii comerciale să viziteze fabrica.
Chiar a doua zi, Martorul l-a abordat pe şeful de la serviciu personal pentru a-i propune un curs. El a întocmit o listă cu subiecte extrase din diverse publicaţii ale Societăţii Watch Tower. Şeful de la serviciu personal a fost impresionat. Acesta a ales trei subiecte de discuţie: relaţiile interumane, etica la locul de muncă şi etica în familie. După aceea s-au făcut demersuri ca informaţiile să le fie prezentate tuturor salariaţilor fabricii.
Angajaţii au fost împărţiţi în şapte grupe a câte 30 de persoane, după care informaţiile le-au fost prezentate pe rând de trei fraţi calificaţi. Care au fost rezultatele? Mai mulţi angajaţi au cerut să fie vizitaţi la domiciliu şi au fost oferite 216 auxiliare pentru studierea Bibliei. Conducerea a fost atât de impresionată, încât i-a întrebat pe Martori dacă ar putea pregăti o altă serie de prelegeri.
◻ De curând, în Ecuador a fost votată o lege care permite predarea religiei în şcoli. O soră misionară i-a făcut o vizită directoarei unei şcoli primare şi a întrebat-o cât de eficientă era noua lege. Directoarea i-a explicat că se făcuseră demersuri în vederea începerii unui program pe tema venerării Mariei, dar că nu se realizase nimic concret. Sora a făcut observaţia că venerarea Mariei ar fi putut fi o problemă pentru copiii care nu erau catolici, iar directoarea a fost de acord. „Însă, a spus misionara, noi avem un program de învăţare a principiilor morale ale Bibliei care nu obligă pe nimeni să accepte o anumită religie.“ Directoarea a răspuns: „Când puteţi veni? Poimâine?“ După ce misionara i-a arătat cartea Să ascultăm de Învăţătorul cel Mare, au stabilit că vor studia capitolul „Fericiţi sunt iubitorii de pace“.
Când s-a prezentat la şcoală, timp de trei ore, misionara, însoţită de directoare, a vizitat şapte clase. După o oră de curs cu clasa a cincea, unul dintre elevi a spus: „Vă rog, doamnă, să mergeţi şi la clasa a şasea. Ei încearcă întotdeauna să ne lovească şi sar la bătaie!“ O profesoară a făcut următoarea remarcă: „Violenţa este un subiect foarte important. Avem nevoie de mai mult timp pentru a discuta pe această temă“.
S-au făcut demersuri ca şcoala să mai fie vizitată pentru analizarea unor subiecte ca ascultarea şi minciuna. Până în prezent, rezultatele au fost foarte bune. Acum, când o văd pe stradă pe sora misionară, copiii aleargă să o salute şi să-i pună întrebări biblice. Foarte încântaţi, alţi copii i-au făcut cunoştinţă cu părinţii lor. În plus, cu doi elevi s-a început un studiu biblic la domiciliu.