Cine vor fi evanghelizatorii?

CU 40 de ani în urmă, la o şedinţă a Consiliului Mondial al Bisericilor, participanţii au fost îndemnaţi să „promoveze un spirit de evanghelizare“ şi să-şi înveţe turmele să „înceapă să evanghelizeze“. Cinci ani mai târziu, John A. O’Brien, un cleric catolic, scria despre necesitatea de a face noi discipoli „mergând la ei“ şi nu, pur şi simplu, „stând acasă“. Iar în ianuarie 1994, papa Ioan Paul al II-lea a spus că „nu e timpul să ne fie ruşine de Evanghelie, e timpul să o predicăm de pe acoperişul caselor“.

După cât se pare, aceste apeluri repetate la evanghelizare au ajuns la urechi surde. Un articol din ziarul australian Illawarra Mercury declara: „Catolicii proeminenţi de pe coasta de sud nu sunt dornici să-şi însuşească modul în care Martorii lui Iehova îşi practică credinţa“. Un bărbat a spus că evanghelizarea pur şi simplu „nu face parte din mentalitatea catolică“. Un altul a fost de părere că „este bine ca Biserica să se autopromoveze, dar nu bătând la uşi. Poate că ar fi mai bine prin intermediul şcolilor sau al scrisorilor“. Chiar şi vicarul unei catedrale locale nu prea ştia bine cum să interpreteze cuvintele papei. „Îi încurajăm pe oameni să aplice în propria lor viaţă evanghelia pe care o cunosc“, a spus el. „Că aceasta înseamnă să baţi la uşi este cu totul altceva.“ Titlul articolului din ziar rezumă bine situaţia: „Catolicii nu dau ascultare invitaţiei Papei la predicare“.

În pofida eşecului creştinătăţii în ce priveşte evanghelizarea, peste cinci milioane de Martori ai lui Iehova dau ascultare poruncii lui Isus de a ‘merge şi a face discipoli din toate popoarele’. (Matei 28:19, 20; compară cu Faptele 5:42.) Activitatea lor de predicare de la uşă la uşă este efectuată în prezent în peste 230 de ţări. Mesajul pe care îl duc ei este pozitiv, punând în lumină minunatele promisiuni biblice cu privire la viitor. Ce-ar fi să vorbiţi cu ei data viitoare când vor veni la dumneavoastră?