Dumnezeu, Statul şi tu

„În Irlanda, Biserica şi Statul se înfruntă în referendumul asupra divorţului.“

ACEST titlu din The New York Times ilustrează faptul că astăzi oamenii pot fi puşi în situaţia de a alege între ceea ce pretinde Statul şi ceea ce predă Biserica lor.

Articolul declara: „Este mai puţin de o lună până la referendumul privitor la abolirea interzicerii constituţionale a divorţului, iar Irlanda, o ţară predominant catolică, este martora unei neobişnuite ciocniri între conducătorii guvernamentali şi cei ai Bisericii“. Statul propunea anularea interdicţiei cu privire la divorţ, în timp ce Biserica Catolică se opunea cu tărie divorţului şi recăsătoriei. Catolicii irlandezi au trebuit să aleagă între Biserică şi Stat. În final, Statul a câştigat cu o mică diferenţă de voturi.

Ceva şi mai dramatic, timp de mulţi ani nord-irlandezii au avut o dispută aprinsă cu privire la suveranitatea naţională. Mulţi au fost ucişi. Catolicii şi protestanţii aveau păreri diferite cu privire la Statul căruia să i se supună: în continuare guvernării britanice în Irlanda de Nord sau unui guvern centralizat pentru toată Irlanda.

În mod similar, în fosta Iugoslavie autorităţile aflate la conducere le-au cerut oamenilor de credinţe diferite, inclusiv catolicilor şi ortodocşilor, să lupte pentru teritoriu. Care era obligaţia primordială a cetăţenilor de rând? Trebuiau oare să-i urmeze pe cei ce susţineau că reprezintă Statul sau trebuiau să se supună lui Dumnezeu, care spune: „Să nu omori . . . Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“? — Romani 13:9.

Te gândeşti poate că tu niciodată nu te vei confrunta cu o situaţie de genul acesta. Dar nu este exclus. De fapt, poate că ea te interesează chiar acum. În cartea sa The State in the New Testament, teologul Oscar Cullmann vorbeşte despre „decizii de viaţă şi moarte pe care creştinii moderni trebuie, sau pot fi solicitaţi, să le ia în situaţii extreme, când sunt ameninţaţi de guverne totalitare“. El mai vorbeşte însă despre „la fel de adevărata şi importanta responsabilitate a fiecărui creştin — inclusiv a creştinului care trăieşte în condiţii aşa-zis «normale», «cotidiene» — de a înfrunta şi rezolva o problemă serioasă cu care se confruntă pur şi simplu pentru că este creştin“.

Ar trebui deci să-i intereseze pe creştinii de astăzi relaţiile dintre religie şi Stat? Cu siguranţă. Din cele mai vechi timpuri, creştinii au încercat să cultive un punct de vedere echilibrat cu privire la autorităţile laice. Conducătorul lor, Isus Cristos, a fost judecat, condamnat şi executat de Statul roman. Discipolii săi au trebuit să împace obligaţiile lor creştine cu cele faţă de Imperiul Roman. Aşadar, o trecere în revistă a relaţiilor lor cu autorităţile va furniza îndrumări pentru creştinii de astăzi.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Tom Haley/Sipa Press