De ce a folosit el cel mai mare nume

„DUPĂ părerea unuia dintre criticii mei, am păcătuit introducând cuvântul «Iehova» în loc de «Domnul», care a fost folosit de veacuri ca echivalentul său obişnuit.“

Acesta era comentariul făcut de J. J. Stewart Perowne în prefaţa celei de-a doua ediţii a traducerii făcute de el cărţii Psalmi, publicată iniţial în 1864. În revista Saturday Review din 2 iulie 1864, criticul a obiectat în legătură cu folosirea în traducere a numelui lui Dumnezeu, motivând că acesta nu mai era folosit nici în bisericile iudaice, nici în cele creştine. El susţinea că numele Iehova era asociat prea mult cu evreii şi că trebuia folosit un alt cuvânt, ca „Domnul“ sau „Dumnezeu“, „care nu are nici o conotaţie locală sau naţională“.

Perowne nu a fost de acord cu aceste argumente, deoarece nu dorea „să şteargă nici măcar o literă“ din revelaţia dată de Dumnezeu omului. El a susţinut, pe bună dreptate, că traducătorii care redau numele divin din ebraică prin „Domnul“ nu reuşesc să facă distincţie între două cuvinte ebraice.

În plus, Perowne a afirmat că unele autorităţi în materie preferau restabilirea numelui divin. El l-a citat pe renumitul poet englez Samuel Taylor Coleridge:

„De ce să continuăm să traducem din ebraică în engleză de la mâna a doua, prin intermediul Septuagintei? Nu am adoptat oare cuvântul ebraic Iehova? Nu este oare Κύριος, sau Domnul, din Septuaginta un substitut grecesc folosit în nenumărate ocazii pentru termenul ebraic Iehova? Atunci de ce să nu revenim la cuvântul original; şi de ce să nu redăm cu conştiinciozitate în Vechiul Testament Iehova prin Iehova; şi fiecare text din Noul Testament care se referă la Vechiul prin cuvântul ebraic la care se face referire?“

Perowne a recunoscut că pronunţia exactă a Tetragramei ebraice s-a pierdut, însă el a făcut remarca: „Dacă în Biserica evreiască numele a ieşit din uz numai din considerente superstiţioase şi dacă din cauza copierii prea servile a versiunilor greceşti şi latine versiunea noastră [engleză] a pierdut cuvântul, aceste motive nu ne conving deloc să nu revenim la cuvântul original“. Perowne a preferat forma „Iehova“ deoarece era bine cunoscută. De atunci, mai multe traduceri moderne folosesc şi ele numele divin. New World Translation of the Holy Scriptures foloseşte numele Iehova în peste 7 200 de locuri din Scripturile ebraice şi din Scripturile greceşti creştine.

În traducerea Psalmilor realizată de el, Perowne s-a străduit să respecte „cu stricteţe structura limbii ebraice, atât în ce priveşte particularităţile ei morfologice, cât şi cele sintactice“. Când a tradus versetele 5 şi 6 ale Psalmului 69, el a sesizat necesitatea de a face o distincţie între termenii ebraici pentru „Dumnezeu“ (’Elohím), „Domnul“ (ʼAdonái) şi „Iehova“: „O, Dumnezeule [ʼElohím], Tu cunoşti nebunia mea, şi vinovăţia mea nu Ţi-a fost ascunsă. Să nu se ruşineze din cauza mea cei care speră în Tine, o, Doamne [ʼAdonái], Iehova (Dumnezeul) oştirilor. Să nu fie daţi de ruşine, din cauza mea, cei care Te caută, o, Dumnezeul lui Israel“.