Credinţa l-a îndemnat la acţiune

CÂND Iehova l-a însărcinat pe Moise să scoată naţiunea Israel din sclavia egipteană, el s-a scuzat mai întâi, zicând: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti robului Tău; căci vorba şi limba îmi sunt greoaie“ (Exodul 4:10). Da, Moise nu se simţea competent pentru o sarcină atât de importantă.

Tot la fel astăzi, mulţi slujitori ai lui Iehova se simt uneori incompetenţi să îndeplinească sarcinile ce le-au fost încredinţate. Iată ce relatează, de exemplu, un supraveghetor creştin pe nume Theodore: „Dintre toate lucrurile pe care mi le cere Iehova, ministerul de teren este cel mai greu. Când eram tânăr, mă duceam repede la uşi, simulam că sun şi mă îndepărtam în linişte, sperând că nimeni nu m-a auzit sau văzut. Cu trecerea timpului am încetat să fac lucrul acesta, dar ideea de a merge de la uşă la uşă mă îmbolnăvea efectiv. Chiar şi astăzi mi se face rău înainte de a ieşi în minister, dar oricum mă duc“.

Ce anume i-a ajutat pe Moise şi pe Martorii din zilele noastre, asemenea lui Theodore, să învingă astfel de temeri? Biblia răspunde: „Prin credinţă [Moise] a părăsit Egiptul . . . pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut“. — Evrei 11:27.

Într-adevăr, exercitând credinţă în Iehova, Moise a reuşit să-şi învingă sentimentul de incompetenţă şi să-şi îndeplinească sarcinile încredinţate, acelea de judecător, profet, conducător al naţiunii, mediator al legământului Legii, comandant, istoric şi scriitor biblic.

În mod similar, dacă vom avea credinţă ca Moise, vom umbla ca şi cum ‘l-am vedea pe Cel care este nevăzut’. O astfel de credinţă insuflă curaj, dându-ne puterea de a ne achita de responsabilităţile noastre creştine — chiar şi atunci când ne simţim incompetenţi.