E adevărul pur
TREI fragmente micuţe dintr-un manuscris al Evangheliei după Matei, cunoscut ca P64, se află din 1901 în patrimoniul Colegiului Magdalena din Oxford, Anglia. Un anumit timp, erudiţii au crezut că ele datau din a doua jumătate a secolului al II-lea e.n.
Recent, Carsten P. Thiede, un papirolog din Paderborn, Germania, a studiat cu multă meticulozitate papirusul P64, care conţine fragmente din 10 versete ale capitolului 26 al cărţii Matei. Rezultatul? În Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik (Jurnal de papirologie şi epigrafie), Thiede descrie fragmentele din Oxford ca fiind „un fragment de codex creştin din secolul întâi, datând probabil (deşi nu neapărat) dinainte de 70 AD“.
Observaţiile lui Thiede au făcut senzaţie în presă şi în cercurile erudiţilor. De ce? Deoarece ceea ce este acceptat în momentul de faţă drept cel mai vechi fragment rămas din Evanghelii este P52, un fragment al Evangheliei după Ioan datând aproximativ din 125 e.n., sau nu mai devreme de secolul al II-lea.
Rămâne de văzut dacă această nouă datare atribuită fragmentelor papirusului P64 va fi acceptată pe scară largă. În orice caz, data mai timpurie nu numai că ar face din P64 cele mai vechi fragmente existente din manuscrisele Evangheliilor, dar ar şi furniza dovezi suplimentare în favoarea faptului că Evanghelia după Matei a fost scrisă într-adevăr în secolul I, posibil chiar înainte de 70 e.n., când mai erau în viaţă mulţi martori oculari ai evenimentelor din viaţa lui Isus, care să confirme adevărul Evangheliei.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 32]
Cu permisiunea rectorului şi a membrilor consiliului Colegiului Magdalena din Oxford.