Lumina lor nu s-a stins

ÎN TIMPURILE biblice au existat Martori fideli ai lui Iehova care au întâmpinat obstacole şi dificultăţi. Ei s-au confruntat cu opoziţie şi cu aparente eşecuri. Totuşi, ei nu au cedat în faţa descurajării. De fapt, lumina lor nu s-a stins.

De exemplu, profetul Ieremia a fost desemnat ca profet al lui Dumnezeu pentru naţiunea apostată Iuda. El a proclamat avertismentul referitor la apropiata distrugere a Ierusalimului (Ieremia 1:11–19). Ca urmare, Ieremia a avut confruntări dese cu conaţionalii săi, care îl considerau drept o piază rea.

Odată, preotul Paşhur, supraveghetorul principal în casa lui Dumnezeu, l-a lovit pe Ieremia din cauza a ceea ce profeţise şi l-a pus în butuci. Aparent înfrânt, Ieremia a spus: „Am ajuns de râs în întreaga zi, fiecare îşi bate joc de mine. Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: «Violenţă şi nimicire!», încât cuvântul DOMNULUI îmi aduce ruşine şi batjocură toată ziua“. Profetul a fost atât de descurajat, încât a spus: „Nu voi mai aminti de El [Iehova] şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ — Ieremia 20:1, 2, 7–9.

Totuşi, Ieremia nu a cedat în faţa descurajării. Cu referire la „cuvântul lui Iehova“ (NW), el a declarat: „În inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut“ (Ieremia 20:8, 9). Puternic îndemnat să rostească declaraţiile lui Dumnezeu, Ieremia a fost susţinut de spiritul sfânt şi şi-a îndeplinit misiunea.

Şi apostolul Pavel a avut o mulţime de motive ca să se descurajeze, în faţa cărora ar fi putut ceda. El a îndurat calamităţi naturale, naufragii, persecuţii şi bătăi. În plus, ‘ceea ce îl apăsa în fiecare zi era grija pentru toate bisericile [congregaţiile, NW]’ (2 Corinteni 11:23–28). Da, Pavel s-a confruntat zilnic cu probleme, preocupându-se de noile congregaţii la a căror formare contribuise. În plus, el era imperfect şi avea de luptat cu „un ţepuş în carne“, probabil o vedere slabă (2 Corinteni 12:7; Romani 7:15; Galateni 4:15). Unii chiar îl criticau pe Pavel pe la spate, iar aceasta a ajuns la urechile sale. — 2 Corinteni 10:10.

Cu toate acestea, Pavel nu s-a lăsat copleşit de descurajare. Dar nici el nu a fost un supraom (2 Corinteni 11:29, 30). Ce anume i-a menţinut aprins ‘focul lăuntric’? Un motiv era acela că avea prieteni care îl susţineau, unii dintre ei chiar însoţindu-l la Roma, unde a avut domiciliu forţat (Faptele 28:14–16). În al doilea rând, apostolul avea un punct de vedere echilibrat cu privire la situaţia sa. Pe calea greşită se aflau persecutorii şi opozanţii lui Pavel, nu el. Spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, el şi-a evaluat ministerul într-o lumină pozitivă şi a spus: „De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da . . . Domnul, Judecătorul cel drept“. — 2 Timotei 4:8.

Mai presus de toate, Pavel a apelat cu regularitate la Iehova Dumnezeu în rugăciune, şi ‘Domnul a stat lângă el şi l-a întărit’ (2 Timotei 4:17). „Am vigoare pentru toate lucrurile, datorită aceluia care îmi dă putere“ (Filipeni 4:13, NW). Comunicarea cu Dumnezeu şi cu colaboratorii creştini, însoţită de o evaluare pozitivă a ministerului său l-au ajutat pe Pavel să continue în serviciul lui Iehova.

Dumnezeu l-a inspirat pe Pavel să scrie: „Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“ (Galateni 6:7–9). Ce anume vom secera? Viaţă veşnică. Aşadar, fiţi ca Ieremia, ca Pavel şi ca numeroşii martori fideli ai lui Iehova menţionaţi în Scripturi. Da, fiţi ca ei şi nu cedaţi în faţa descurajării. Nu lăsaţi ca lumina voastră să se stingă. — Compară cu Matei 5:14–16.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 25]

Pavel şi Ieremia nu au lăsat ca lumina lor să se stingă.