Zeiţe ale fertilităţii şi ale războiului

ÎN TIMPUL unei campanii arheologice care s-a desfăşurat la Ebla, Siria, a fost descoperită o relicvă reprezentând-o pe Iştar, zeiţa babiloneană a fertilităţii şi a războiului. Arheologul Paolo Matthiae descrie această relicvă ca fiind un „sigiliu cilindric ce conţine o scenă de cult reprezentând o preoteasă acoperită cu un voal, stând în faţa unei imagini divine neobişnuite . . . al cărei cap este fixat pe un suport înalt şi subţire“.

Descoperirea este importantă, deoarece imaginea respectivă datează de la începutul secolului al XVIII-lea î.e.n. Potrivit declaraţiei dlui Matthiae, aceasta oferă o „dovadă concludentă“ a faptului că închinarea la Iştar a durat aproximativ 2 000 de ani.

Închinarea la Iştar a început în Babilon, iar în secolele care au urmat s-a răspândit în tot Imperiul Roman. Iehova le-a poruncit israeliţilor să îndepărteze orice urmă de religie falsă din Ţara Promisă, dar, din cauză că ei nu au făcut acest lucru, închinarea la Asthoreth (corespondenta canaanită a lui Iştar) a devenit o capcană pentru ei. — Deuteronomul 7:2, 5; Judecătorii 10:6.

Deşi Iştar şi corespondenta ei, Asthoreth, nu mai există astăzi, trăsăturile pe care le-au reprezentat ele — imoralitatea şi violenţa — sunt predominante. Ne putem întreba pe bună dreptate dacă societatea modernă diferă într-adevăr atât de mult de acele civilizaţii antice care se închinau acestor zeiţe ale fertilităţii şi ale războiului.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Lui Tanit i se aduceau, de asemenea, copii ca jertfă.

[Provenienţa fotografiei]

Ralph Crane/Muzeul Bardo