Întrebări de la cititori

Ce atitudine trebuie să avem cu ocazia botezurilor creştine?

Aceasta este o întrebare interesantă, deoarece, chiar dacă mulţi dintre cititorii noştri sunt deja botezaţi, şi pe ei îi vizează, la fel ca pe cei care se botează. Să ne referim mai întâi la cei care se botează, supunându-se scufundării complete în apă. Care ar trebui să fie atitudinea lor?

În Matei 28:19, 20, Isus le-a spus continuatorilor săi să meargă şi să facă discipoli, învăţându-i şi botezându-i. El nu a prezentat botezul ca pe o trăire intensă de ordin afectiv, o acţiune izvorâtă dintr-o emoţie de moment. Acesta este un pas serios, aşa cum observăm din exemplul lui Isus. În Luca 3:21 se spune: „Isus a fost botezat şi el şi, în timp ce se ruga, s-a deschis cerul“ (NW). Da, Exemplul nostru a privit cu seriozitate botezul, având o atitudine de sfinţenie. Nu ni-l putem imagina pe Isus, după ce s-a ridicat din apă, făcând un gest care să simbolizeze victoria, scoţând un strigăt triumfător sau agitându-şi cu exuberanţă braţele în aer pentru a-şi exterioriza sentimentele, deşi, recent, unii au avut asemenea reacţii. Nu, ci aflându-se doar în prezenţa lui Ioan Botezătorul, Isus s-a îndreptat spre Tatăl său în rugăciune.

Cu toate acestea, Biblia nu sugerează faptul că botezul trebuie să fie un eveniment sobru, auster, pretinzând o poziţie specială a corpului sau rostirea anumitor texte în timpul efectuării sale, aşa cum pretind astăzi unele biserici din creştinătate. Să ne gândim doar la ziua Penticostei, când mii de iudei şi prozeliţi s-au supus botezului creştin. Ei studiaseră deja Legea lui Dumnezeu şi intraseră într-o relaţie cu el. Prin urmare, ei aveau nevoie numai să înveţe despre Mesia, Isus, şi să-l accepte. Odată ce făceau astfel, ei puteau fi botezaţi.

În Faptele 2:41 se spune: „Cei care au acceptat din toată inima cuvântul său au fost botezaţi“ (NW). În versiunea biblică Weymouth citim: „Deci, cei care au primit cu bucurie cuvântul său au fost botezaţi“. Ei au găsit bucurie în emoţionanta veste referitoare la Mesia şi fără îndoială că bucuria din inimă s-a extins şi asupra botezului, un botez efectuat în faţa a sute şi sute de observatori fericiţi. Chiar şi îngerii din cer asistau şi se bucurau. Amintiţi-vă cuvintele lui Isus: „Vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte“. — Luca 15:10.

Există diverse moduri în care fiecare dintre noi îşi poate exprima atât seriozitatea, cât şi bucuria cu ocazia unui botez. În unele biserici, cei care sunt botezaţi se îmbracă în veşminte albe sau negre. Nu există însă nici un suport scriptural pentru astfel de cerinţe. Totuşi, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor, nu ar fi corespunzător un costum de baie foarte sumar sau care nu acoperă cum se cuvine corpul. Şi, aşa cum s-a menţionat, la ieşirea din apă, noul creştin nu trebuie să facă gesturi deosebite, nici să se comporte ca şi cum ar fi câştigat o mare victorie. Ceilalţi membri ai fraternităţii creştine sunt fericiţi că noul membru s-a botezat. El trebuie să înţeleagă că această demonstrare a credinţei nu este decât un prim pas în lunga cursă a integrităţii, care are drept scop dobândirea aprobării lui Dumnezeu. — Matei 16:24.

Noi, în calitate de observatori la un botez public, luăm parte la bucuria acestei ocazii, îndeosebi dacă cel care se botează este o rudă sau o persoană cu care am studiat Biblia. Însă, pentru a participa în mod deplin, ar trebui să ascultăm întregul discurs împreună cu candidaţii la botez, să ascultăm răspunsul lor public la întrebările care li se pun şi să ne alăturăm în rugăciune. În felul acesta vom fi ajutaţi să avem un punct de vedere corect referitor la botez; vom avea optica lui Dumnezeu. După ce are loc actul botezului, nu este necesar să ne exprimăm bucuria printr-o paradă a victoriei, prin buchete de flori sau printr-o petrecere în onoarea celui botezat. Ne putem însă apropia de noul nostru frate sau soră pentru a-i mărturisi bucuria pe care o simţim cu ocazia pasului minunat pe care l-a făcut şi pentru a-i ura un foarte călduros bun venit în fraternitatea noastră creştină.

În rezumat deci, fiecare dintre noi, inclusiv cei care se supun scufundării în apă, ar trebui să trateze botezul cu seriozitatea cuvenită. Nu este momentul potrivit pentru manifestări afective zgomotoase, pentru petrecere sau pentru veselie gălăgioasă. Dar nu este nici un moment sobru, auster. Putem fi pe drept cuvânt bucuroşi pentru că cei noi ni s-au alăturat pe calea care duce la viaţă veşnică. Şi le putem ura plini de bucurie un bun venit noilor noştri fraţi şi surori.

[Fotografii pe toată pagina 31]