Proclamatorii Regatului relatează
El a ascultat de glasul conştiinţei sale instruite de Biblie
DAVID, regele Israelului, s-a rugat lui Iehova pentru ajutor atunci când a spus: „Dar eu voi umbla în nevinovăţia [integritatea, New World Translation] mea; răscumpără-mă şi ai milă de mine!“ (Psalmul 26:11). Dumnezeu i-a arătat favoare pentru că şi-a păstrat integritatea. De asemenea, Iehova l-a binecuvântat pe Isus deoarece acesta a înfăptuit voinţa Tatălui său ceresc, şi tot El l-a binecuvântat şi pe un adolescent din Columbia care a ascultat de glasul conştiinţei sale instruite de Biblie şi a decis să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Acest tânăr relatează:
„Când am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova, eram elev la o şcoală catolică. Însă atunci când asistam la liturghie, conştiinţa mă mustra, fapt pentru care m-am dus la director (care era preot), la consilierul şcolii şi la şeful clasei şi am cerut să mi se acorde permisiunea de a nu mai asista la liturghie. Deşi mi s-a acordat scutire, câteva persoane au încercat totuşi să mă oblige s-o fac. Presiunile au crescut îndeosebi după ce m-am botezat, devenind Martor al lui Iehova. Tata m-a ameninţat că mă va alunga de acasă dacă voi fi exmatriculat din şcoală. El dorea să urmez o instruire superioară şi să-mi fac o carieră.
Directorul a dat repetate avertismente împotriva oricui nu respectă îndatoririle catolice. Când a sosit timpul să se ţină prima liturghie din acel an, m-am ascuns până când aceasta s-a încheiat. Apoi i-am dat profesorului (care era preot) un exemplar al broşurii Şcoala şi Martorii lui Iehova şi i-am explicat că, în calitate de Martor al lui Iehova, nu puteam asista la liturghie. El mi-a spus: «Ar fi mai bine dacă ţi-ai căuta o altă şcoală». Ştiam că a fi exmatriculat din şcoală însemna a fi alungat de acasă de către tata. Totuşi, m-am rugat lui Iehova şi am continuat să le depun o mărturie temeinică colegilor mei de şcoală.
A venit vacanţa. Apoi, când am început şcoala, după venirea din vacanţă, a sosit iarăşi ziua liturghiei. Directorul şi ceilalţi preoţi stăteau la intrarea în capelă, pregătiţi să asculte confesiunile, sau spovedaniile. Eram aproape paralizat de frică. Am intrat şi m-am aşezat, însă conştiinţa îmi era tulburată. Când corul a început să cânte, m-am gândit: «Ce caut eu aici? Dumnezeul meu este Iehova. Nu pot fi un laş şi să-l trădez. Nu-l pot dezamăgi. El nu mă va părăsi». L-am rugat să-mi dea curaj. Apoi, am ieşit din capelă şi m-am aşezat la rând pentru confesiune. Când am ajuns în faţa directorului, i-am spus: «Domnule profesor, n-am venit să mă confesez». «Mi-am imaginat», a zis el. I-am spus că eram pregătit să suport consecinţele, însă conştiinţa nu-mi permitea să particip la liturghie. Nu puteam să acţionez contrar lucrurilor pe care le învăţasem din Biblie.
El s-a uitat ţintă la mine, a zâmbit şi mi-a zis: «Te admir. Voi, Martorii, sunteţi toţi demni de admiraţie. Pentru voi, Dumnezeu este pe primul loc şi sunteţi gata să ascultaţi de legile lui, indiferent ce s-ar întâmpla. Mergi înainte. Este foarte bine ce faci. Mi-ar plăcea ca toţi catolicii să fie ca tine, să manifeste un asemenea zel şi o asemenea iubire faţă de Dumnezeu. De acum înainte eşti scutit de participarea la serviciile noastre religioase». Cât am fost de bucuros! Iehova îmi binecuvântase hotărârea de a asculta de glasul conştiinţei mele instruite de Biblie.
A doua zi, directorul le-a spus elevilor: «Alte religii ne-au luat-o înainte. De ce oare nu suntem şi noi ca ei, zeloşi, cu o iubire profundă faţă de Dumnezeu şi având mai presus de orice altceva dorinţa de a-l sluji pe el? Iată ce trebuie să se afle în inima noastră!»
În cele din urmă, directorul a fost transferat la Roma, iar noul director pur şi simplu nu a luat în seamă faptul că eu nu participam la liturghie. Tatăl meu s-a mutat de acasă şi astfel am putut să-mi realizez, după absolvirea şcolii, obiectivul de a efectua ministerul cu timp integral“.
Iehova l-a binecuvântat pe acest tânăr care a ascultat de glasul conştiinţei sale instruite de Biblie. El îi va binecuvânta la fel pe toţi cei care caută să înfăptuiască voinţa sa. — Proverbele 3:5, 6.