Aţi aprins vreodată o pădure?

BINEÎNŢELES CĂ NU, veţi spune. Dar, nu vă grăbiţi! Poate că aţi făcut-o. Ascultaţi cuvintele discipolului Iacov: „Tot aşa şi limba: este un mădular mic şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!“ — Iacov 3:5.

Limba este un organ vital al vorbirii, dar cât de greşit a fost folosită! Oamenii folosesc limba ca să mintă şi să calomnieze. Cu ea îi critică aspru pe alţii, le distrug reputaţia şi îi înşeală. Instigatorii îşi folosesc limba pentru a provoca revoluţii. Adolf Hitler şi-a folosit limba ca să mobilizeze o naţiune pentru război — într-adevăr, a ‘aprins o pădure’!

Chiar şi cei care au intenţii bune pot ‘aprinde o pădure’ într-o măsură mai mică. Aţi spus vreodată ceva şi apoi aţi dorit imediat să nu fi spus acel lucru? Dacă da, atunci înţelegeţi ce anume a vrut să spună Iacov prin cuvintele: „Limba, nici un om n-o poate îmblînzi“. — Iacov 3:8.

Cu toate acestea, putem încerca să ne folosim limba într-un scop util. Asemenea psalmistului, putem spune în mod hotărât: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba“ (Psalmul 39:1). În loc să-i criticăm cu asprime pe alţii, putem încerca să-i zidim. În loc să-i calomniem pe oameni, îi putem vorbi de bine. În loc să înşelăm şi să inducem în eroare, putem vorbi adevărul şi putem instrui. Când este stimulată de o motivaţie corectă, limba poate rosti cuvinte frumoase de alinare. Isus şi-a folosit limba într-un mod minunat pentru a-i învăţa pe oameni despre salvare.

Într-adevăr, „moartea şi viaţa sînt în puterea limbii“ (Proverbele 18:21). Este limba dumneavoastră aducătoare de moarte sau dătătoare de viaţă? ‘Aprinde ea o pădure’ sau stinge focul? Psalmistul s-a rugat lui Dumnezeu: „Limba mea să vorbească de cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt dreptate!“ (Psalmul 119:172). Dacă vom cultiva atitudinea psalmistului, ne vom folosi şi noi limba într-un scop util.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 32]

Foto U.S. Forest Service