Legătura conjugală slăbeşte
O TÎNĂRĂ mamă îşi strîngea la piept băieţelul în vîrstă de două luni. Apoi, cuprinsă brusc de furie, l-a lăsat să cadă pe podea. Cîteva ore mai tîrziu băieţelul a murit. „L-am lăsat să cadă în mod intenţionat, a spus mama, deoarece soţul meu nu se îngrijeşte deloc de familie.“ În loc să discute pe larg problema cu soţul ei, ea şi-a vărsat mînia pe copilaşul nevinovat.
Foarte puţine mame recurg la această măsură extremă, însă multe dintre ele împărtăşesc sentimentele acestei femei. Perechilor căsătorite le vine din ce în ce mai greu să aibă succes în căsătorie. Iată ce se spune în Journal of Marriage and the Family: „Cînd probabilitatea succesului conjugal atinge un nivel atît de scăzut, ca în Statele Unite, faptul de a-ţi asuma fără rezerve şi în mod hotărît responsabilitatea unei căsătorii . . . este atît de riscant, încît nici o persoană cu mintea întreagă nu ar face-o“.
În aceste timpuri frămîntate, imoralitatea, incompatibilitatea, datoriile, neînţelegerile cu rudele şi egoismul alimentează certurile din familie, care, foarte des, duc la divorţ. Situaţia este atît de gravă în Japonia încît, chiar şi Biserica Catolică, recunoscută pentru poziţia ei fermă împotriva divorţului, a fost nevoită să instituie un comitet special care să înlăture intoleranţa din rîndul catolicilor faţă de membrii ei divorţaţi şi recăsătoriţi. Un număr tot mai mare de enoriaşi se confruntă cu probleme legate de divorţ.
Totuşi, numărul de divorţuri nu constituie decît vîrful aisbergului. Cercetările efectuate în Statele Unite arată că motivul creşterii numărului de divorţuri îl constituie mai degrabă deteriorarea continuă a calităţii propriu-zise a vieţii conjugale decît doar tendinţele mondene care înlesnesc divorţul. Fără eforturi şi fără asumarea unor responsabilităţi, viaţa de familie îşi pierde strălucirea. Mulţi păstrează aparenţele unei perechi căsătorite, dar nu întreţin relaţii intime şi abia dacă discută unul cu altul. Unii împărtăşesc opinia unei femei din Orient care şi-a cumpărat un mormînt personal, separat, şi a spus: ‘Refuz să fiu cu soţul meu în mormînt’. Neputînd să divorţeze de soţul ei acum, ea intenţionează să aibă un divorţ postum. Din nefericire, deşi asemenea oameni nu sînt divorţaţi, viaţa de familie nu este o sursă de fericire pentru ei.
Acesta a fost cazul lui Isao. El se căsătorise dintr-un capriciu, aşa că nu considera că are vreun motiv ca să-şi schimbe modul de viaţă egotist. Deşi cîştiga bine ca şofer de camion, el îşi cheltuia toţi banii pe mîncare şi băutură, fără să se îngrijească de familie. Drept urmare, între el şi soţia sa erau certuri permanente. Isao îşi aminteşte: „Ori de cîte ori nu-mi reuşea un lucru, mă duceam acasă şi-mi vărsam focul pe familie“. Ca un vulcan care nu se stinge, tema divorţului erupea zilnic.
Mulţi bărbaţi şi femei suferă din cauza unei căsnicii nefericite. Fie că divorţează, fie că nu divorţează, ei nu-şi găsesc fericirea. Există vreo modalitate ca mariajul lor să aibă succes? Ce pot face ei pentru a întări legătura conjugală?