Curtarea şi comunicarea

„ÎN VIAŢĂ ai de făcut două mari alegeri“, scria profesorul Ernest Burgess: „alegerea unei profesii sau a unei meserii, şi cealaltă, alegerea unui partener“. Majoritatea oamenilor sînt suficient de raţionali cînd este vorba de alegerea carierei lor. „Totuşi, cînd te căsătoreşti, a continuat profesorul, este foarte probabil că vei acţiona într-un mod mai mult romantic decît practic.“

Aşadar, curtarea este o perioadă de comunicare serioasă. Este adevărat, între un bărbat şi o femeie poate exista o comunicare eficientă chiar înainte de a-şi da efectiv întîlniri. Poate că el o priveşte insistent şi cu admiraţie, iar ea poate că îi aruncă o privire plină de apreciere. Un vechi proverb spune: „Ochii sînt oglinda inimii“. Ochii noştri pot transmite sentimente profunde şi mesaje ale inimii. Cu timpul, exprimările verbale de afecţiune pot face loc unui alt mod de comunicare — atingerea. În multe ţări, a te ţine de mînă sau a te îmbrăţişa sînt considerate exprimări potrivite ale iubirii.

Însă, chiar dacă manifestările de afecţiune îşi au locul lor, o căsătorie solidă nu se bazează pe pasiune. O atingere din partea persoanei iubite poate stîrni sentimente puternice şi dorinţe sexuale. Biblia îi încurajează pe creştini să ‘dea morţii’ impulsurile imorale (Coloseni 3:5). Aceasta nu constituie numai o protecţie morală, ci şi un sfat bun şi practic. Şi aceasta deoarece, atunci cînd dorinţele sexuale sînt stîrnite şi scapă de sub control, adevărata comunicare este adesea întreruptă. Perechile pot fi oarbe la unele defecte de personalitate şi la slăbiciuni evidente.

Conversaţiile deschise şi sincere în timpul curtării vor oferi răspunsul la întrebări de genul: Ne potrivim realmente unul cu celălalt? Este el, sau ea, cinstit şi amabil? Are această persoană o conduită morală bună? Este el capabil să-şi întreţină familia? Ia el decizii înţelepte? Va fi ea capabilă să se îngrijească de casă? Este ea dispusă să se supună autorităţii unui cap? Este vorba de iubire adevărată sau doar de o atracţie fizică?

Ce se poate face dacă unul este timid? Nu uitaţi că o cerinţă fundamentală pentru o conversaţie eficientă constă în faptul de a fi sensibil la sentimentele şi interesele altora. Acest lucru nu trebuie să fie dificil pentru două persoane care se iubesc cu adevărat (1 Corinteni 13:5). Învăţaţi să puneţi întrebări simple, dar la subiect. Aproape la toţi oamenii le place să vorbească despre ei înşişi, despre viaţa, familia şi ocupaţia lor, şi vor fi dispuşi să o facă dacă sînt întrebaţi cu tact.

Aceste discuţii amicale în vederea cunoaşterii eventualului partener de căsătorie ar putea dezvălui faptul că un cuplu are multe interese, obiective şi speranţe comune. Ce se întîmplă totuşi dacă constataţi că există nepotriviri? Încercaţi să discerneţi cît de mult ar periclita aceste nepotriviri fericirea conjugală. Faptul că unui viitor partener nu-i place o anumită formă de distracţie, cum ar fi dansul, nu înseamnă că acea persoană va fi un soţ sau o soţie mai puţin bună. Probabil că există alte lucruri, mult mai importante, care pot fi realizate în comun. Sau puteţi cultiva împreună interese noi. În orice caz, profesorul Ernest Burgess a afirmat în continuare: „Cuplurile trebuie să discute şi să încerce să clarifice chestiunile importante din cadrul relaţiei lor — cum ar fi copiii, rudele prin alianţă, venitul, religia, filozofia vieţii — înainte de ziua nunţii. În general, este o speranţă deşartă să te aştepţi să-ţi schimbi partenerul după nuntă“.