O frumuseţe care nu se ofileşte

„FRUMUSEŢEA dispare; frumuseţea trece“, spunea poetul Walter De la Mare. Acest lucru este valabil fără îndoială şi în cazul superbelor flori de cactus înfăţişate aici. Splendoarea lor se ofileşte repede.

Discipolul creştin Iacov a scris: „Căci [bogatul] va trece ca floarea ierbii. Căci a răsărit soarele cu căldura lui arzătoare şi a uscat iarba, floarea ei a căzut şi frumuseţea înfăţişării ei a pierit: aşa se va veşteji bogatul în căile lui“. — Iacov 1:10, 11.

În această lume nesigură, bogăţia poate într-adevăr să dispară peste noapte. Mai mult decît atît, cel bogat — la fel ca oricare alt om — ‘are viaţa scurtă, ca o floare’ (Iov 14:1, 2). Isus a spus parabola referitoare la un om care fusese preocupat să acumuleze bogăţii, astfel încît ar fi putut să se odihnească şi să se bucure de viaţă. Dar, pe cînd se gîndea că avea tot ce era necesar pentru a se bucura de o viaţă tihnită, a murit. Isus a avertizat: „Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:16–21.

‘Bogat faţă de Dumnezeu.’ Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? Cel care este bogat în felul acesta are „comori în cer“ — un nume bun la Dumnezeu. O astfel de comoară nu este sortită niciodată veştejirii (Matei 6:20; Evrei 6:10). În loc să fie ca o floare care se ofileşte, un asemenea om este comparat în Biblie cu un pom, ale cărui frunze nu se usucă. Şi, sîntem asiguraţi că „tot ce începe, duce la bun sfîrşit“. — Psalmul 1:1–3, 6.