Scene din Ţara Promisă

Sinai Muntele lui Moise şi al milei

CÎND vă gîndiţi la Muntele Sinai, probabil îl aveţi în minte pe Moise. De ce? Deoarece Moise a primit Legea lui Dumnezeu pe un munte din peninsula Sinai. Care este acest munte? Foarte probabil să fi fost cel de mai sus.a

În partea sudică a peninsulei, aproximativ la jumătatea distanţei dintre cele două braţe ale Mării Roşii, se află un lanţ de munţi cu două vîrfuri. În ansamblu, locul corespunde relatărilor biblice referitoare la Moise. Unul dintre vîrfuri se numeşte Jebel Musa, care înseamnă „Muntele lui Moise“.

Din diverse relatări biblice reiese că acest nume este foarte potrivit. Vă amintiţi că Moise păştea turma lui Ietro atunci cînd un înger i-a apărut într-un tufiş de mărăcini în flăcări? Unde se petrecea aceasta? Biblia spune că „la muntele lui Dumnezeu, la Horeb“, care mai este numit şi Muntele Sinai (Exodul 3:1–10; 1 Împăraţi 19:8). După ce Moise a scos poporul lui Dumnezeu din Egipt, el i-a adus pe israeliţi în acest loc. În Exodul 19:2, 3 se spune că „Israel şi-a aşezat tabăra acolo, în faţa muntelui. Şi Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi DOMNUL l-a chemat de pe munte“.

Aceasta a fost prima ascensiune a lui Moise pe Muntele Sinai, ascensiune care a însemnat mai mult decît faptul de a urca puţin pe pantele lui. Iată ce citim: „DOMNUL S-a coborît pe Muntele Sinai, pe vîrful muntelui. DOMNUL a chemat pe Moise pe vîrful muntelui“. — Exodul 19:20.

Mii de turişti din timpurile moderne au urcat cu mare greutate în timpul nopţii, pe cărările marcate pentru a ajunge în vîrf, rămînînd acolo pentru a privi răsăritul soarelui, şi apoi, pînă la prînz au coborît. Dar nu aşa au stat lucrurile şi cu Moise. Dumnezeu i-a spus: „Suie-te la Mine pe munte şi rămîi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea“. Cu ocazia aceea, „Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“. — Exodul 24:12–18.

Iată de ce este potrivit, aşadar, ca numele lui Moise să fie legat de acest munte, dar de ce şi „milă“? Ei bine, în timp ce Moise se afla pe vîrful muntelui să primească Legea, poporul care era jos, în cîmpie (probabil Cîmpia er-Raha din fotografie), a adoptat o conduită nesăbuită. Ei l-au constrîns pe fratele lui Moise să le facă un dumnezeu. Aaron a spus: „Scoateţi cerceii de aur . . . şi aduceţi-i la mine“. În felul acesta ei au făcut un viţel de aur pentru a-i aduce închinare. Acest lucru l-a mîniat pe adevăratul Dumnezeu, ceea ce a dus la moartea a mii de israeliţi (Exodul 32:1–35). Dar lui Aaron i s-a arătat milă şi a fost cruţat. Din ce motiv?

Declaraţia lui Dumnezeu consemnată în Exodul 32:10 sugerează că el nu l-a considerat pe Aaron drept principalul instigator al fărădelegii comise de Israel. Iar cînd a avut loc discuţia explicativă, „toţi fiii lui Levi“ au luat poziţie de partea lui Dumnezeu, printre ei aflîndu-se fără îndoială şi Aaron (Exodul 32:26). Astfel, chiar dacă Aaron era vinovat într-o oarecare măsură, i s-a arătat milă din partea lui Dumnezeu la poalele Muntelui Sinai.

Mai tîrziu, Moise şi-a exprimat dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe Iehova şi de a vedea gloria Sa (Exodul 33:13, 18). Chiar dacă era imposibil pentru Moise să vadă faţa lui Dumnezeu, Iehova i-a arătat o parte din gloria Sa, subliniind faptul că El ‘are milă de cine vrea să aibă milă’ (Exodul 33:17—34:7). Era un lucru foarte potrivit ca Dumnezeu să scoată în evidenţă mila sa, deoarece Biblia foloseşte foarte frecvent termenul „milă“ în cadrul relaţiilor lui Dumnezeu cu Israel, cu care a încheiat un legămînt la Sinai. — Psalmul 103:7–13, 18.

Cei care merg să vadă astăzi Muntele Sinai găsesc la poalele lui o mănăstire, care cu greu i-ar aminti cuiva de închinarea adevărată despre care a învăţat Moise pe muntele de lîngă aceasta. Dimpotrivă, religia practicată în mănăstirea respectivă îndreaptă atenţia asupra unor icoane. Imaginea alăturată prezintă icoana „Scara spre Paradis“. Ea se bazează pe o carte scrisă de călugărul bizantin John Climacus. După ce a petrecut aproximativ 40 de ani într-o celulă monahală, el a ajuns stareţ al mănăstirii şi a scris o carte despre o scară simbolică pînă la cer. Dar să remarcăm faptul că unii clerici sînt descrişi ca fiind traşi în jos de demoni pentru a fi chinuiţi veşnic în focul iadului. Aceasta este o descriere plastică, dar nescripturală. — Eclesiastul 9:5, 10; Ieremia 7:31.

În contrast cu această învăţătură falsă, adevărul îl prezintă pe Cel Atotputernic ca un „Dumnezeu . . . plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi adevăr“ (Exodul 34:6). Moise s-a apropiat de acest Dumnezeu milostiv pe Muntele Sinai.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 8]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 9]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 9]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.