Misionarii din Micronezia
DEŞI separaţi de vastele întinderi ale acestui ocean aparent fără margini, Oceanul Pacific, misionarii din Micronezia reuşesc totuşi să se adune în fiecare an în vederea unei „reuniuni de familie“. Şi unde se întîlnesc toţi aceşti evanghelizatori veniţi din insule îndepărtate? În mod corespunzător, în locul pe care guvernul local l-a numit Strada Iehova — adresa filialei din Guam, sub a cărei coordonare slujesc.
În iunie 1992, 56 de misionari s-au întrunit la filială pentru a asista la congresul de district „Purtători de lumină“. Rîsete şi conversaţii vesele au umplut văzduhul în timp ce şi-au reînnoit vechile prietenii şi au legat altele noi. Ca întotdeauna, ei s-au aliniat pe scările Sălii Regatului pentru o fotografie în grup, iar apoi s-au aşezat la trei mese lungi de banchet pentru a servi o masă misionară anuală, marcată în mod deosebit anul acesta de vizita lui Albert Schroeder, membru al Corpului de Guvernare.
Pentru mulţi misionari, această reuniune anuală din Guam constituie singura lor ocazie de a-şi părăsi micile lor cămine tropicale. Şi chiar că sînt mici. Insula Ebeye, din arhipelagul Marshall, are o suprafaţă de 32 de hectare. Căminul misionar Majuro, din arhipelagul Marshall, şi căminul Kiribati, din Insulele Gilbert, sînt amplasate amîndouă pe nişte atoluri lungi şi înguste, avînd o lăţime mai mică de 0,8 kilometri. De aceea, misionarii acordă o consideraţie maximă captivantei lor călătorii în Guam.
Deşi ideea de a predica pe o îndepărtată insulă tropicală pare romantică, în realitate ea constituie o încercare pe care puţini sînt pregătiţi să o înfrunte. Este interesant faptul că numai şapte dintre cei 56 de misionari sînt de la Şcoala Biblică Galaad a Watchtower. Majoritatea au venit din Hawaii sau din Filipine unde erau miniştri pionieri, obişnuiţi deja cu viaţa de la tropice şi s-au dus din ţările lor natale direct în locurile unde au fost repartizaţi ca misionari.
Deoarece insulele Microneziei sînt situate atît de aproape de ecuator, misionarii luptă cu căldura înăbuşitoare şi cu umezeala pentru a ajunge cu vestea bună la locuitorii insulelor. Comunicarea poate fi o problemă şi mai mare. Fiecare insulă sau grup de insule îşi are propria sa limbă — unele limbi fiind atît de necunoscute încît nici măcar nu există în vreun dicţionar — iar unui nou venit îi trebuie probabil ani pînă cînd să o vorbească în mod cursiv. Pentru a-i ajuta pe oamenii aparţinînd diverselor culturi de pe aceste insule să înţeleagă Biblia, la filiala din Guam se tipăreşte literatură în 11 limbi, dintre care nouă sînt vorbite în exclusivitate în Micronezia.
Unele insule sînt atît de izolate încît nu se poate ajunge la ele decît cu vaporul. Căminul misionar Tol din insulele Chuuk (Truk) este situat pe o astfel de insulă, iar misionarii de aici depind de nişte panouri solare care le furnizează electricitate timp de numai cîteva ore pe zi.
În total, în Micronezia există 14 cămine misionare, dar ea cuprinde o zonă care echivalează, aproximativ, cu partea continentală a Statelor Unite. Din cei 400 000 de locuitori care trăiesc în regiunea respectivă, 1 000 sînt vestitori ai veştii bune, organizaţi în 20 de congregaţii şi două grupuri izolate.
Deşi locuitorii Microneziei sînt, în general, foarte prietenoşi, obiceiurile religioase locale şi presiunile din partea familiei îi descurajează pe mulţi ca să nu accepte adevărul Regatului lui Dumnezeu. Aşadar, cu toate că lucrarea de predicare, în general, se extinde (cei 1 000 de vestitori ai Regatului conduc aproape 2 000 de studii biblice), unele congregaţii şi grupuri sînt încă mici. De pildă, pe insula Tinian sînt numai trei vestitori, şapte vestitori pe insula Nauru, iar congregaţiile din Yap, Kosrae şi Rota au mai puţin de 40 de vestitori fiecare. Totuşi, unii misionari se află de peste 20 de ani în locurile repartizate. Este demn de remarcat faptul că toţi cei şase misionari de pe insula Belau se află aici de cel puţin 12 ani.
Cei care perseverează se bucură de mari recompense. Ei au zilnic ocazii de a se minuna de frumuseţea creaţiei lui Iehova. Insulele luxuriante ale Microneziei sînt asemenea unor mici nestemate verzi împrăştiate pe fundalul albastru al Pacificului. Kilometri de plaje neaglomerate şi recifuri de corali în care mişună peşti coloraţi atrag scufundători şi scafandri entuziasmaţi să exploreze unele dintre cele mai încîntătoare locuri din lume propice efectuării de scufundări. Iar la sfîrşitul fiecărei zile se poate vedea tabloul nespus de impresionant al apusului de soare pe ocean.
Cea mai mare recompensă este însă privilegiul de a-i sluji lui Iehova vorbindu-le altora despre promisiunile lui minunate cu privire la viitor. Întrucît misionarii din Micronezia aspiră încontinuu după această recompensă, ei împlinesc cuvintele din Isaia 42:12: „Să dea slavă DOMNULUI (lui Iehova, NW) şi să vestească laudele Lui în insule!“
[Harta/Fotografia de la pagina 31]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Barrigada, Guam
Santa Rita, Guam
Koror, Belau
Insulele Chuuk (Truk)
Tarawa, Kiribati
Kosrae
Ebeye
Insulele Marshall
Majuro
Kolonia, Pohnpei
Songsong, Rota
Saipan
Yap
MICRONEZIA
MELANEZIA
INSULELE CAROLINE
OCEANUL PACIFIC
FILIPINE
NOUA GUINEE
ECUATOR
[Legenda fotografiei]
Întrunirea misionarilor din Guam, iunie 1992