Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • w92 1/9 pag. 24–25
  • Serviţi masa — Mîncaţi pîine

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Serviţi masa — Mîncaţi pîine
  • Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1992
  • Materiale similare
  • Ai gustat din pâinea vieţii?
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2014
  • Ilustrarea despre grâu și neghină
    Caiet pentru întrunirea Viața creștină și predicarea – 2018
  • Boabe de cereale
    Biblia – Traducerea lumii noi (ediția de studiu)
  • Unelte de treierat
    Biblia – Traducerea lumii noi (ediția de studiu)
Vedeți mai multe
Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1992
w92 1/9 pag. 24–25

Scene din Ţara Promisă

Serviţi masa — Mîncaţi pîine

CU O ANUMITĂ ocazie, cînd Isus şi discipolii săi erau într-o casă, „nu puteau nici măcar să servească masa“ din cauza mulţimii (Marcu 3:20, NW). Altă dată Isus a intrat în locuinţa unui fariseu „ca să servească masa“ (Luca 14:1, NW). Ce vă gîndiţi că serveau?

Israeliţii din vechime se gîndeau probabil la pîine, deoarece expresiile ebraice şi greceşti pentru „a servi masa“ însemnau literalmente „a mînca pîine“. Acest lucru este uşor de înţeles, dat fiind că pîinea făcută din grîu sau din orz era un produs principal în alimentaţia lor.

Mulţi oameni de astăzi şi-i închipuie pe patriarhii evrei ca păstori, iar pe discipolii lui Isus, ca pescari. Şi unii au avut astfel de ocupaţii, dar, fireşte, nu toţi. Grîul se afla la loc de frunte în viaţa multora. Evident aşa a fost cazul cu Isaac şi Iacov în vechime, aşa cum putem deduce din Geneza 26:12; 27:37; şi Geneza 37:7. Iar întrucît agricultura era o ocupaţie principală în Galileea pe timpul lui Isus, s-ar putea oare ca unii dintre cei care au devenit apostoli să fi fost cultivatori de grîu?

Acest lucru este posibil, căci cultivarea grîului era larg răspîndită în Ţara Promisă, iar referirile biblice în acest sens abundă (Deuteronomul 8:7–9; 1 Samuel 6:13). Ce anume presupunea aceasta?

După ce primele ploi din octombrie şi noiembrie înmuiau solul, cultivatorul de grîu ara şi apoi îşi semăna sămînţa. Ploile tîrzii ajutau la creşterea recoltei sale, iar apoi, în aprilie şi mai, înainte de a începe căldura verii, grîul se cocea devenind brun auriu. Seceratul grîului era atît de bine cunoscut încît citim despre el că era un semn al anotimpului (Geneza 30:14; Judecătorii 15:1). Puteţi stabili în ce timp al anului a fost făcută fotografia din stînga?a Şi ce anotimp era cînd discipolii lui Isus culegeau cîteva boabe crude? — Matei 12:1.

Seceratul grîului însemna multă muncă pentru cultivatori. Secerătorii tăiau spicele cu o seceră manuală şi le legau în snopi, aşa cum se vede mai jos. Desigur, unele spice puteau fi lăsate netăiate sau puteau fi culcate la pămînt, motiv pentru care Rut a putut să adune din belşug spicele rămase (Rut 2:2, 7, 23; Marcu 4:28, 29). Snopii de grîu erau apoi transportaţi pe o arie de treierat, ca aceea a lui Aravna. Ce se întîmpla acolo? Biblia menţionează „uneltele de treierat şi jugurile boilor“ (2 Samuel 24:18–22; 1 Cronici 21:23). Snopii de grîu erau împrăştiaţi pe o suprafaţă plană de piatră sau pămînt bătătorit. Un bou sau alt animal se învîrtea de jur împrejur, călcînd în picioare grîul. Animalul putea trage o sanie de treierat de lemn, care ajuta la zdrobirea paielor şi scoaterea boabelor. — Isaia 41:15.

Apoi boabele erau bune de vînturat, acţiune care se efectua prin aruncarea lor în aer cu o lopată sau o furcă, aşa cum se vede mai sus (Matei 3:12). Cultivatorul putea vîntura seara, cînd un vînt uşor îndepărta pleava (păstăile în care se află boabele) şi sufla paiele într-o parte. Odată ce era adunat şi cernut pentru a îndepărta orice pietricele, grîul era gata de depozitat, sau pentru a face din el acel produs de importanţă primordială — pîinea. — Matei 6:11.

Dacă erai gospodină şi trebuia să faci pîine, în fiecare zi foloseai o piuă şi un pisălog pentru a măcina boabele de grîu transformîndu-le în făină, probabil o făină de grîu integrală. Sau puteai măcina „făină albă“, cum a utilizat Sara cînd a făcut „turte“ pentru îngerii materializaţi sau cum era cea folosită în ofrandele cerealiere (Geneza 18:6; Exodul 29:2; Leviticul 2:1–5; Numeri 28:12). Sara a umezit făina cu apă şi a frămîntat un aluat.

Jos, se pot vedea grămăjoare de aluat şi o azimă turtită, întinsă în strat subţire, aşteptînd să fie coaptă. Astfel de turte mari, rotunde puteau fi coapte pe grătare de piatră sau de fier, aşa cum face femeia din ilustraţie. Te ajută aceste imagini să vizualizezi ce a făcut apoi Sara pentru oaspeţii îngereşti şi ce a făcut, cîtva timp mai tîrziu, familia lui Lot? Iată ce citim: „[Îngerii] au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o masă, a pus să coacă azimi şi au mîncat“. — Geneza 19:3.

[Notă de subsol]

a Compară cu Calendarul Martorilor lui Iehova 1992.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Garo Nalbandian

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2026 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează