Un pas spre întoarcere

„EL LE-A spus pilda aceasta.“ Aşa introduce Biblia trei ilustrări memorabile ale lui Isus cu privire la îndurare — pilda despre oaia rătăcită, pilda despre drahma pierdută şi pilda despre fiul risipitor. — Luca 15:3–32.

Două articole din Turnul de veghere din 15 aprilie 1991 au analizat aceste ilustrări ajutîndu-i pe mulţi cititori să înţeleagă cum poate fi îndurarea manifestată în timpul nostru. Se punea în principal accentul pe faptul că păstorii spirituali trebuie să ia iniţiativa în a-i contacta pe cei excluşi care ar putea reacţiona favorabil în urma unor vizite amabile. Care a fost rezultatul acestor articole şi al acestei noi proceduri?

La scurtă vreme după publicarea revistei, un bărbat din statul Washington, S.U.A., a scris: „Dovada abundentei bunătăţi iubitoare a lui Iehova a sosit astăzi în cutia mea de scrisori. Stau aici cu lacrimi în ochi şi cu bucurie în suflet pentru măsurile şi îmbunătăţirile făcute de Cel Preaînalt. Numai un Dumnezeu cu adevărat drept putea să ofere ajutor celor asemănători oilor care s-au pierdut . . . Da, sînt exclus, dar pe cale de reintegrare“. În octombrie a fost reintegrat.

Dar ce se poate spune despre vizitele efectuate de doi bătrîni de congregaţie? O soţie creştină a scris: „Cuvintele nu pot să exprime ceea ce simt. Soţul meu este exclus de aproximativ 13 ani. Bătrînii l-au vizitat, aşa cum se sugerează în articol. Aseară, pentru prima dată după mulţi ani, a mers şi el la o întrunire. Acum încearcă să-şi schimbe viaţa şi să se întoarcă“.

Deoarece supraveghetorii itineranţi vizitează congregaţie după congregaţie, ei văd nemijlocit rezultatele. Recent, un supraveghetor de circumscripţie a scris:

„Cînd a fost publicat Turnul de veghere din 15 aprilie 1991, mulţi se întrebau care urma să fie reacţia la vizitele bătrînilor. Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat.

În circumscripţia noastră, ultimele patru congregaţii pe care le-am vizitat au fost martore la întoarcerea la Sala Regatului a nouă persoane. Deşi numai una a fost reintegrată, celelalte opt fac progrese remarcabile. Bătrînii şi congregaţiile sînt fericiţi să vadă roadele aduse de munca lor, precum şi înţelepciunea izvorîtă din aplicarea îndrumărilor teocratice.

Ne bucurăm de acest aranjament excelent şi îndurător. Aşa cum afirma o soră reintegrată: «Nu aveam curajul să mă întorc din proprie iniţiativă, deoarece mă simţeam condamnată în ochii lui Iehova. Dar cînd bătrînii m-au căutat, am găsit încurajarea necesară pentru a mă întoarce». Entuziasmul său a încurajat în mare măsură congregaţia“.

Chiar dacă mulţi dintre cei vizitaţi nu reacţionează pozitiv, prin intermediul acestei iniţiative pline de îndurare s-a realizat, cu siguranţă, un lucru bun. Astfel, începînd din septembrie bătrînii din fiecare congregaţie vor revedea numele celor excluşi din teritoriul lor şi vor lua măsuri să-i viziteze pe toţi aceia care, după părerea lor, ar putea să reacţioneze favorabil la această manifestare de îndurare.