Ei au venit în pofida incomodităţii şi a pericolului

DATA era 2 ianuarie 1992. Locul — Maxixe, provincia Inhambane. Zgomotele acelei nopţi africane din Mozambic au fost brusc întrerupte cînd cineva a deschis aparatul de radio. „Martorii lui Iehova îşi ţin congresul «Iubitorii libertăţii» în provincia noastră, a anunţat crainicul. Scopul lor este să-i instruiască pe oameni cu privire la modul în care poate fi găsită adevărata libertate în lumea de astăzi. Sînteţi invitaţi toţi să asistaţi.“

Acolo, în acel îndepărtat colţ al Africii, s-a petrecut un eveniment istoric! A avut loc, pentru prima dată, un congres de district al Martorilor lui Iehova, şi 1 024 de persoane au fost prezente pentru a se bucura de el. Cu cîţiva ani în urmă, un astfel de eveniment nu ar fi fost posibil în Mozambic într-un mod atît de deschis, deoarece lucrarea Martorilor lui Iehova era pe atunci sub interdicţie. Nu v-ar face plăcere să aflaţi ceva despre sacrificiile pline de curaj care s-au făcut pentru a asista la acest congres?

Provincia Inhambane, asemenea multor alte locuri din Africa, este extraordinar de frumoasă. Corăbii de pescuit asemănătoare cu cele arabe, avînd pînze triunghiulare, navighează departe de coastă. Cocotierii abundă. Dar o fantasmă sinistră terorizează ţara: războiul civil!

Pentru cei care dorm într-o colibă din frunze de palmier în primele ore ale dimineţii, nu este un lucru neobişnuit să fie treziţi de bubuiturile artileriei grele din apropiere, din cauza luptelor care au loc în timpul nopţii în zonele împădurite. Cel mai adesea, cetăţenii nevinovaţi sînt cei care suferă. Uneori, se văd copii care abia merg, avînd un picior lipsă sau rănit. Chiar unii dintre Martorii lui Iehova poartă răni pe faţă şi pe corp în urma actelor pline de cruzime pe care le-au suportat.

În aceste condiţii, congresul „Iubitorii libertăţii“ a fost profund apreciat de către toţi cei care au fost prezenţi. În pofida riscului de a suferi atacuri prin surprindere în drum spre congres, multe grupuri de familii din zonele rurale au fost ferm hotărîte să vină. Faptul de a ajunge aici nu era deloc un lucru comod, deoarece transportul public se făcea, în general, cu nişte camioane mari, neacoperite. Cîteodată se înghesuiau într-un camion pînă la 400 de pasageri! Mai multe camioane de acest fel se aliniau formînd convoaie care erau însoţite de escortă militară înarmată.

Nora şi cele trei fiice ale sale, în vîrstă de unu, trei şi şase ani, au fost una dintre familiile care şi-au riscat viaţa călătorind în acest fel. Ea a economisit bani cu luni de zile înainte pentru a-şi permite această călătorie. Faptul că nu au fost puse la dispoziţie locuri de cazare stabilite în localitatea de congres nu a descurajat-o. Împreună cu mulţi alţii, Nora şi familia ei a gătit, a mîncat şi a dormit pur şi simplu pe pămîntul gol, chiar la locul de adunare.

Nici chiar căldura tropicală toridă urmată de ploi torenţiale nu a putut diminua plăcerea nemărginită a fraţilor de a se bucura împreună de un banchet spiritual. Ei au considerat că nu exista nimic mai important pentru ei decît să fie prezenţi la acest congres. Un total de 17 persoane şi-au simbolizat dedicarea în apele calde ale Oceanului Indian. În timp ce avea loc botezul, o mare mulţime de spectatori bucuroşi s-au simţit îmboldiţi în mod spontan să-i cînte laude lui Iehova.

Acest grup de închinători a descoperit într-adevăr ce înseamnă faptul de a deveni iubitori ai libertăţii divine. Hans, un reprezentant din Maputo, capitala ţării, a declarat: „Noi am văzut chiar începutul unei noi ere în lucrarea Martorilor lui Iehova din această parte a Africii“.