Sensul rugăciunii

„În ebraică cuvîntul principal pentru rugăciune provine din rădăcina «a judeca», iar forma reflexivă obişnuită . . . înseamnă literalmente «a se judeca pe sine».“ Această observaţie este făcută în cartea The Authorised Daily Prayer Book. Deducem deci că unul dintre rolurile rugăciunii este să–l ajute pe om să înţeleagă dacă el corespunde cu normele şi cerinţele drepte ale lui Dumnezeu.

Din acest motiv, pe tot parcursul  Bibliei ni se spune că dacă cineva nu face voia lui Dumnezeu, rugăciunile sale nu vor fi ascultate în mod favorabil. „DOMNUL Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.“ — Proverbe 15:29; 1 Ioan 5:14.

Autoexaminarea înaintea lui Iehova Dumnezeu trebuie, cu certitudine, să–l facă umil şi să–l aducă la căinţă pe cel care se roagă. Aceasta dă şi mai multă forţă parabolei lui Isus despre fariseul lăudăros şi perceptorul penitent care au venit la templu să se roage. — Luca 18:9-14.

Astfel, dacă ne rugăm lui Iehova, fie ca să–i mulţumim, fie ca să–l lăudăm ori să–i cerem ceva, rugăciunea este întotdeauna o ocazie de autoexamionare. Astfel, rugăciunea ne apropie mai mult de Iehova şi ne întăreşte legătura cu el.