„O epidemie de pace“?

„O EPIDEMIE DE PACE“. „O, ce lume paşnică“. „Pacea irupe pretutindeni“. Asemenea titluri au apărut în ultimii ani pe primele pagini ale ziarelor, titluri care i–au surprins pe cititorii lor. În întreaga lume se putea constata cu stupoare că în informaţiile de presă s–a produs o schimbare de ton, trecîndu–se de la tristeţe şi pesimism la optimism. Dar ce s–a întîmplat de fapt?

Un lucru remarcabil, căci de curînd o serie de conflicte grave au luat sfîrşit sau au pierdut din intensitate în decurs de numai cîteva luni. În Africa pacea «a irupt» în Angola. În Asia Centrală, Uniunea Sovietică şi–a retras trupele din Afghanistan. În America Centrală, s–a potolit lupta dintre forţele guvernamentale din Nicaragua şi forţele „contras“. În partea sud–estică a Asiei, vietnamezii au acceptat să se retragă din Kampuchia. Chiar şi Orientul Mijlociu a fost afectat de «epidemia de pace», deoarece războiul sîngeros dintre Irak şi Iran a luat sfîrşit.

Dar poate că lucrul cel mai remarcabil este noua atmosferă ce domină relaţiile dintre superputeri. După un război rece de 40 de ani, erau greu de conceput asemenea gesturi conciliatoare, asemenea expresii de interes mutual, asemenea demersuri concrete în vederea instaurării păcii,​—atît din partea Uniunii Sovietice, cît şi din partea Statelor Unite. Afară de aceasta, potrivit relatărilor publicaţiei The Economist, Europa cunoaşte cea mai lungă perioadă fără războaie din istoria sa. Într–adevăr, pacea este un subiect de actualitate!

Dar ce semnificaţie are lucrul acesta? Au ajuns oare oamenii politici pe punctul de a instaura „pacea pentru epoca noastră“? Aceste cuvinte au fost rostite cu 51 de ani în urmă de către prim–ministrul britanic Neville Chamberlain. Ele s–au dovedit de o crudă ironie cînd, la scurt timp după aceea, a izbucnit cel de al doilea război mondial. Dar urmează să devină ele, în sfîrşit, realitate acum?