„Cel care răspunde cu francheţe“

ÎN PREDICA de pe Munte Isus a menţionat „LEGEA şi PROFEŢII“. Cea de a treia parte a Scripturilor ebraice erau scrierile care conţineau cărţile poetice, cum sînt Psalmii şi Proverbele (Matei 7:12; Luca 24:44). Aceste cărţi conţineau şi ele înţelepciunea lui Dumnezeu.

De exemplu, Proverbele îi avertizau pe judecătorii Israelului antic: „Pe cel care îi spune celui rău: «eşti drept», popoarele îl vor detesta, grupurile naţionale îl vor denunţa. Dar pentru cei care îl mustră va fi plăcut şi peste ei va veni binecuvîntarea binelui. Cel care răspunde cu francheţe va săruta buze.“ — Proverbe 24:24–26.

Dacă un judecător se lăsa mituit sau ceda în faţa nepotismului, declarîndu–l pe cel rău drept, ceilalţi îl puteau considera necorespunzător pentru poziţia pe care o ocupa. De altfel, chiar şi membrii „grupurilor naţionale“ păgîne care ar fi auzit vorbindu–se despre o asemenea nedreptate judiciară ar fi reacţionat cu dispreţ! Pe de altă parte, dacă judecătorul avea curajul să–l mustre pe cel rău şi să ’răspundă cu francheţe‘ în cazul respectiv, el îşi cîştiga respectul şi afecţiunea tuturor. Oamenii în general, i–ar fi urat „binecuvîntarea binelui“. Şi aşa cum continuă proverbul, „cel care răspunde cu francheţe va săruta buze“.

Un astfel de sărut pe buze constituia semnul unui respect reciproc — respectul existent între sfătuitor şi cei care îl vedeau mustrînd cu francheţe. Este posibil ca şi cel mustrat să fi reacţionat favorabil şi să fi manifestat afecţiune faţă de judecător. Proverbe 28:23 spune: „Cel care îl mustră pe un om va găsi după aceea mai multă favoare decît cel care linguşeşte cu limba sa.“ Cei care deţin poziţia de bătrîni în congregaţiile creştine nu trebuie deci să permită ca legăturile de prietenie sau cele familiale să le denatureze sentinţa judecătorească. Dînd cu francheţe sfaturile necesare, bătrînii vor cîştiga respectul congregaţiei.