Dreptate pentru toţi va exista vreodată?

VIZITATORII istoricului edificiu al Tribunalului Central de judecare a crimelor, Old Bailey, din Londra, pot vedea în partea de sus a acestuia statuia unei femei care simbolizează dreptatea. Într–o mînă ea ţine o balanţă, ceea ce indică faptul că dovezile vor fi cîntărite cu grijă. Cealaltă mînă ţine strîns o sabie, pentru a–l apăra pe cel nevinovat şi a–l pedepsi pe cel vinovat. În multe alte locuri pot fi văzute versiuni ale acestei statui simbolice, uneori „Dreptatea“ fiind legată la ochi pentru a reprezenta imparţialitatea acesteia.a

S–ar putea însă să te întrebi: „Dreptatea pentru toţi, simbolizată prin această femeie, există într–adevăr undeva?“ În fiecare ţară există, fireşte, legi precum şi persoane care impun respectarea lor. Există totodată judecători şi tribunale. Mulţi bărbaţi animaţi de principii sănătoase au încercat, desigur, să susţină drepturile omului, asumîndu–şi sarcina de a face să existe dreptate. Este evident însă faptul că majoritatea eforturilor lor au eşuat. Aproape în fiecare zi vedem, auzim sau citim despre corupţie, inechitate şi nedreptate.

Să reflectăm la exemplul unei femei care a ajuns în faţa instanţei. Înainte ca procesul să aibă loc pentru a fi dovedită vinovăţia sau nevinovăţia ei, judecătorul i–a făcut cunoscut că „se va ocupa personal“ de acuzaţiile aduse împotriva ei dacă se va întîlni cu el la un motel, în mod evident pentru a avea împreună relaţii imorale. Într–adevăr, aceia de la care este de aşteptat să asigure dreptatea, se dovedesc adeseori a fi corupţi sau incompetenţi. Revista Time menţionează un anumit stat din Statele Unite ale Americii unde 60 % dintre judecătorii de la Curtea Supremă erau acuzaţi de conduită necinstită în sprijinirea unui judecător coleg al lor.

Mai mult decît atît, atunci cînd constată că delincvenţii scapă de pedeapsă, mulţi oameni devin de–a dreptul cinici şi privesc cu mai multă uşurinţă faptul de a viola ei înşişi legile (Ecleziast 8:11). Iată ce citim despre olandezi: „Un mare număr de olandezi îi condamnă pe politicieni pentru că încurajează toleranţa care generează criminalitatea. Alţii acuză tribunalele, mai precis pe judecători (...) care continuă să pronunţe sentinţe minime, uneori ridicol de indulgente.“ Dar marea noastră nevoie de dreptate presupune mai mult decît corectarea instrumentelor de aplicare a legii şi reforma sistemului judiciar.

Este cunoscut faptul că, în multe ţări, o minoritate se îmbogăţeşte neîncetat, în timp ce masele celor săraci trăiesc în condiţii jalnice. Aceste nedreptăţi de ordin economic se accentuează cînd oamenii au mari dificultăţi de a–şi ameliora situaţia sau chiar de a–şi întreţine existenţa din cauza culorii pielii, a originii etnice, a limbii, sexului sau religiei lor. Rezultatul este că milioane de oameni suferă mari prejudicii din cauza sărăciei, a foamei şi a bolilor. În timp ce în ţările bogate mulţi beneficiază de tratamente medicale avansate, milioane de oameni din lume suferă şi mor deoarece nu pot dispune de îngrijiri medicale elementare, nici chiar de apă potabilă. Vorbeşte–le apoi acestora despre dreptate! Partea lor este nedreptatea de la leagăn pînă la mormînt. — Ecleziast 8:9.

Şi ce se poate spune despre acele nedreptăţi vizibile, a căror existenţă iese de sub controlul omului? Gîndeşte–te la copiii născuţi cu defecte congenitale — orbi, întîrziaţi mintal sau cu malformaţii. Va avea o femeie sentimentul dreptăţii atunci cînd copilul ei se naşte infirm sau mort, în timp ce alte femei de lîngă ea strîng în braţe copii sănătoşi? Aşa cum va reieşi din dezbaterea care urmează, astfel de nedreptăţi evidente vor fi corectate.

Totuşi, în momentul de faţă nu eşti oare de acord cu declaraţia consemnată în Ecleziast 1:15? Un rege înţelept şi cu experienţă a recunoscut, exprimîndu–se din punct de vedere uman: „Ceea ce este făcut strîmb nu poate fi făcut drept şi ceea ce lipseşte nu este posibil să fie numărat.“

Un bărbat şi mai celebru decît Solomon a fost Isus Cristos. La Luca 18:1–5 citim ilustrarea prezentată de el despre un judecător „care nu avea nici o teamă de Dumnezeu şi nici un respect pentru om“. Ei bine, o văduvă a intervenit insistent la acest judecător pentru a obţine dreptatea care i se cuvenea conform legii. Isus arată însă că judecătorul cel rău a ajutat–o numai pentru că cererile acesteia deveniseră plictisitoare. Isus ştia, aşadar, că nedreptatea exista pe scară largă. De fapt, chiar el a fost mai tîrziu torturat şi executat pe baza unor acuzaţii false, ceea ce a constituit o altă flagrantă eroare judiciară!

Mulţi oameni cred că există un Dumnezeu pe care îl preocupă nedreptatea. În timpul unei liturghii oficiate într–o ţară din America Centrală, papa Ioan Paul II a afirmat: „Cînd călcaţi un om în picioare, cînd îi violaţi drepturile, cînd comiteţi nedreptăţi flagrante împotriva lui, cînd îl supuneţi torturii, cînd năvăliţi peste el şi îl răpiţi sau îi violaţi dreptul la viaţă, comiteţi o crimă şi un mare păcat împotriva lui Dumnezeu.“ Excelente cuvinte! Totuşi nedreptatea continuă să existe în acea ţară: malnutriţia afectează 80 % din copiii avînd vîrsta sub 5 ani, iar 2 % din populaţie deţine 80 % din pămîntul cultivabil.

Există oare într–adevăr un Dumnezeu pe care îl preocupă sincer astfel de nedreptăţi revoltătoare, un Dumnezeu care să fie preocupat chiar de nedreptăţile care te afectează pe tine personal? Se va îngriji el vreodată să existe dreptate?

[Notă de subsol]