O privire asupra Greciei

Cei mai vechi locuitori cunoscuţi ai Greciei se numeau ionieni. Se crede că acest nume provine de la Iavan (Yawan, în ebraică), fiul lui Iafet şi prin urmare nepotul lui Noe (Geneza 10:1, 2). În Scripturile greceşti creştine, Grecia este numită Hellas. Este vorba despre o ţară cu teren accidentat şi stîncos, unde se înalţă cîţiva munţi foarte împăduriţi. Grecii sînt navigatori din timpuri imemorabile.

Grecii antici adorau numeroşi dumnezei, cărora le atribuiau o formă umană şi o mare frumuseţe. Aceşti dumnezei, considerau ei, mîncau, beau, dormeau şi, cu toate că erau consideraţi sfinţi şi nemuritori, se făceau uneori vinovaţi de seducere, de viol, de înşelătorie şi crimă. Se poate vedea în acest mit o reminiscenţă a epocii antediluviene, cînd fiii îngereşti ai lui Dumnezeu s–au răzvrătit şi au venit pe pămînt, unde au trăit cu femei, dînd naştere unor fiinţe puternice numite Nefilimi şi au umplut pămîntul de violenţă. — Geneza 6:1–8, 13.

În secolul al IV–lea î.e.n., Filip din Macedonia, tatăl lui Alexandru cel Mare, a început să unifice oraşele greceşti care constituiau pe atunci state independente şi le–a supus Macedoniei. În secolul al II–lea înaintea erei noastre, Grecia devine o provincie romană şi cultura greacă s–a răspîndit pînă în Roma.

Folosirea curentă a dialectului grec koiné a contribuit la propagarea rapidă a veştii bune despre Cristos în tot bazinul mediteranean.

Apostolul Pavel a fost în Macedonia şi în Grecia în cursul celei de a doua şi a treia călătorii misionare a sa. El a întemeiat congregaţii creştine în Filipi, Tesalonic, Corint şi Bereea. Sila, Timotei, Tit şi alţi creştini din secolul întîi i–au instruit aici pe oameni. În zilele noastre, Grecia numără peste 330 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova şi peste 23 000 de proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu.