Semnul nu aparţine trecutului
ÎN IERUSALIM, în Orientul Mijlociu, există un fascinant loc de interes istoric, ce se impune atenţiei oamenilor care gîndesc, din timpurile noastre. El se află în partea cea mai înaltă a oraşului unde, pentru a reproduce cuvintele lui Tacit, istoric roman din secolul întîi, se ridica „un templu de o imensă bogăţie“. În afară de platforma pe care a fost ridicat, nu a mai rămas nici o urmă din acel edificiu. Aceasta demonstrează adevărul unui semn profetic ce te afectează şi pe tine.
Arheologii au făcut multe descoperiri în partea sudică a acestei platforme a templului. „Una dintre descoperirile cele mai importante“, susţine J.A. Thompson în The Bible and Archaeology, „o constituie diferitele blocuri de piatră de dimensiuni remarcabile, datînd din timpul lui Irod, evident aruncate de la înălţimea Templului în timpul distrugerii Ierusalimului în anul 70 A.D.“
Distrugerea Ierusalimului şi a templului său a fost prezisă cu 37 de ani înainte de a se întîmpla. Nu mai puţin de trei istorici au relatat cuvintele lui Isus că „nu va mai fi lăsată nici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată“ (Luca 21:6; Matei 24:1, 2; Marcu 13:1, 2). Conversaţia care a urmat acestei afirmaţii îi afectează pe toţi oamenii astăzi, inclusiv pe tine.
„Învăţătorule“, l–au întrebat discipolii săi, „care va fi semnul cînd aceste lucruri vor fi destinate să se întîmple?“ Conform cuvintelor lui Isus, perioada premergătoare distrugerii templului avea să fie însoţită de războaie, cutremure de pămînt, lipsă de alimente şi epidemii. „Această generaţie“ a mai adăugat el, „nu va trece nicidecum pînă nu se vor întîmpla toate aceste lucruri.“ — Luca 21:7, 10, 11, 32.
A simţit acea generaţie împlinirea ‘semnului’? Da. Biblia vorbeşte despre „o mare foamete“ precum şi despre cutremure de pămînt dintre care două ‘mari cutremure de pămînt’ (Fapte 11:28; 16:26; Matei 27:51; 28:1, 2). Conform istoriei laice, în această perioadă au avut loc şi alte cutremure de pămînt, precum şi lipsuri de alimente. Acela a fost un timp al războaielor, două dintre ele fiind purtate de armata romană împotriva locuitorilor Ierusalimului. Al doilea asediu al Ierusalimului a dat naştere la o teribilă foamete şi o epidemie care au dus la distrugerea oraşului şi a templului în anul 70 e.n. Locul pe care se înălţa templul rămîne ca o mărturie mută a teribilelor evenimente din secolul întîi.
‘Interesant’, ar putea spune cineva, ‘dar cum m–ar putea afecta toate acestea pe mine?’ Prin faptul că semnul nu aparţine doar trecutului. El nu s–a împlinit decît parţial în secolul întîi. De exemplu, Isus a mai prezis un timp în care omenirea va fi cuprinsă de o mare frică din cauza că „vor fi semne în soare şi în lună şi în stele“ şi din cauza „mugetului mării“. Acest aspect al semnului avea să marcheze apropierea „regatului lui Dumnezeu“ — guvernul care va aduce o eliberare definitivă de problemele mondiale. — Luca 21:25–31.
Aceste lucruri nu s–au întîmplat în secolul întîi. Astăzi, după trecerea a peste 1 900 de ani, omenirea mai aşteaptă încă eliberarea de războaie, cutremure de pămînt, lipsuri de alimente şi epidemii. De aceea, semnul trebuie să mai aibă o a doua şi completă împlinire. Pentru a confirma lucrul acesta, cartea Apocalips conţine tablouri profetice care corespund semnului, cu toate că a fost scrisă după distrugerea Ierusalimului (Apocalips 6:1–8). De aici se ridică o importantă întrebare: Este vizibil semnul în zilele noastre?