Proclamatorii Regatului relatează

Laude pentru mărturia depusă de şcolari

TE AFLI încă pe băncile şcolii şi te intimidezi cînd este vorba să îţi aperi credinţa? Relatările de mai jos prezintă cazul unor tineri Martori cărora nu le–a fost frică să îşi apere credinţa creştină, şi această atitudine le–a adus laude.

◻ Într–o şcoală din Australia, învăţătoarea le–a cerut elevilor să facă o compunere pe tema Crăciunului, dar unei eleve în vîrstă de 11 ani, care este Martoră, i–a spus: „Ştiu că eşti Martoră a lui Iehova şi că nu poţi scrie despre sărbătorile Crăciunului. Tu poţi face însă o compunere diferită pe tema „Istoria Crăciunului“. Tînăra soră şi–a dezvoltat tema folosind informaţii adecvate din publicaţiile societăţii şi din alte lucrări de referinţă. Spre surprinderea clasei, învăţătoarea a lăudat–o pe Martoră, spunînd că informaţiile erau excelente şi exacte din punct de vedere istoric. „Dintre toate compunerile, a ta este cea mai bună“, a declarat învăţătoarea. Drept rezultat, tînăra Martoră a distribuit învăţătoarei şi elevilor o broşură Şcoala şi Martorii lui Iehova, 15 reviste, un exemplar al cărţii Încununează–ţi cu succes tinereţea şi două exemplare ale cărţii Tu poţi trăi pentru totdeauna (. . .).

◻ Într–o altă şcoală din Australia, opt copii care sînt Martori au fost supravegheaţi de o învăţătoare suplinitoare în ultimele trei săptămîni de şcoală, în fiecare după–⁠masă, întrucît ei nu participau la activităţile legate de Crăciun. Mai tîrziu, suplinitoarea i–a spus mamei unuia dintre aceşti copii: „Rolul pe care l–am avut eu a fost neînsemnat. Foarte puţini dintre colegii mei au venit să mă întrebe cum merg lucrurile. Eu le–am spus: «Indiferent ce credeţi despre religia lor şi despre faptul că nu participă la anumite activităţi, acesta este cel mai bun grup de copii cu care am lucrat vreodată.» “ Cîteva săptămîni mai tîrziu, întîlnită fiind de Martori în cursul serviciului lor din casă în casă, suplinitoarea le–a spus: „Apropo, aţi povestit ce am declarat eu la şcoală despre copii? Vreau să ştie toată lumea.“

◻ Din Statele Unite ne parvine următoarea relatare despre o elevă de 17 ani, în ultima clasă a treptei superioare a liceului. Într–o oră de curs, s–a abordat cu multă seriozitate problema drepturilor legate de libertatea de închinare şi problema separării dintre Biserică şi Stat. Două dintre cazurile analizate îi priveau pe Martorii lui Iehova şi problema sîngelui. Potrivit părerii tinerei surori, referatul prezentat, care făcea obiectul dezbaterilor, se dovedea unilateral şi nedrept faţă de adevărurile biblice privitoare la sînge, şi ea i–a spus profesorului lucrul acesta. El a invitat–o atunci să vorbească în faţa clasei. Pînă atunci, elevii considerau că tribunalele pronunţaseră sentinţe drepte în cazurile în care i–au obligat pe Martori să primească transfuzii de sînge împotriva voinţei lor. Dar după ce au audiat argumentarea bazată pe Biblie a colegei lor, clasa s–a pronunţat în unanimitate împotriva deciziilor tribunalelor. Sora noastră a avut bucuria de a fi asaltată de mulţi dintre colegii ei care i–au cerut informaţii mai ample despre credinţa Martorilor lui Iehova. În prezent, ea spune că înţelege mult mai bine că şcoala este teritoriul ei special.

Într–adevăr, voi, cei care frecventaţi şcoala, aveţi un teritoriu unic. Cînd aveţi ocazia, continuaţi să–i ajutaţi cu amabilitate pe colegii voştri de şcoală să cunoască măreţul scop al lui Dumnezeu, şi veţi primi laude nu numai din partea altor oameni, ci chiar şi din partea lui Iehova însuşi! — Iov 40:14.