În Italia tinerii îşi crează ocazii de a depune mărturie

◻ CEI care apreciază minunatele scopuri ale lui Dumnezeu sînt încîntaţi să le ajute şi altora să cunoască măreaţa speranţă a Regatului. Pentru a reuşi să facă lucrul acesta, ei trebuie să profite adesea de toate ocaziile care li se oferă, după cum arată şi următoarea relatare care ne-a parvenit din Sardinia.

◻ „Un vestitor în vîrstă de doisprezece ani se întorcea acasă cu autobuzul, venind din teritoriul său de predicare. În autobuz mai erau şi doi tineri şi o fată, toţi în jur de 18 ani. Tînărul vestitor s-a aşezat lîngă fată şi a început să citească din revista Treziţi-vă!, cu speranţa că-i va trezi fetei curiozitatea. Ea a observat revista şi l-a întrebat ce citea. El i-a explicat că citea un articol care trata despre modul în care pot fi soluţionate problemele cu care se confruntă tinerii, şi a adăugat că lui i-a fost de mare folos acest material şi că i-ar putea fi util şi ei. Ea a acceptat bucuroasă revistele.

Ceilalţi doi tineri, ascultînd conversaţia, au cerut şi ei reviste. Pe cînd ei dădeau o contribuţie bănească voluntară în schimbul revistelor, şoferul autobuzului le-a spus să nu-şi arunce banii pe asemenea lucruri inutile. Tinerii i-au răspuns că ştiau ei ce fac, şi apoi revistele erau interesante. La aceasta, şoferul a tras autobuzul la marginea drumului, a oprit şi a vrut să vadă ce era atît de interesant în aceste reviste. Apoi a cerut şi el cîteva exemplare.

Tînărul Martor care a relatat această experienţă a spus: «Sînt cu adevărat fericit că am început să depun mărturie în autobuz.»

◻ Un alt tînăr Martor o profitat de o situaţie survenită în cadrul şcolii. Acest tînăr relatează: „Profesorul nostru ne-a învăţat o metodă de studiu cu totul diferită de cea tradiţională. După ce examinam materialul dat, trebuia să întocmim o schiţă care urma să cuprindă ideile principale şi secundare, şi apoi să prezentăm oral o expunere improvizată în legătură cu subiectul respectiv. «Îmi este foarte bine cunoscută această metodă», [a declarat tînărul Martor.] «Ea este aceea pe care o recomandă şi Manualul–îndrumător pentru şcoala teocratică». Profesorul a observat curînd că eu eram singurul care am aplicat cu succes această metodă, şi m-a intrebat de ce era atît de diferită lucrarea mea de a celorlalţi. Eu i-am explicat că învăţasem această metodă la Şcoala de serviciu teocratic. El a fost plăcut impresionat şi m-a invitat să prezint o demonstraţie în clasă, cu ajutorul Manualului îndrumător pentru şcoala teocratică, lucru pe care l-am făcut.

Cînd m-am dus acasă, am povestit familiei această întîmplare. Tatăl meu, care nu este Martor, şi care susţinuse întotdeauna că faptul că eu sînt Martor constituie pentru mine un dezavantaj, a fost nevoit să-şi schimbe părerea, după ce-a ascultat întîmplarea mea.“

Ce mare privilegiu aveţi voi, tinerilor, precum şi voi, cei mai în vîrstă, de a susţine şi de a face cunoscut numele lui Iehova! — Psalm 148:12, 13.