Adaptată tehnologiei moderne

După protestul lui Martin Luther împotriva vînzării de indulgenţe (iertarea temporară a păcatelor), Biserica Catolică a proscris această practică în 1562. Cu toate acestea, un reprezentant al Vaticanului, Pedro Albellan, a reamintit recent că învăţătura despre concesia indulgenţelor rămîne „definitivă şi imuabilă“a. Un manual catolic revizuit privitor la indulgenţe, arată că Vaticanul a făcut o adaptare a acestei credinţe vechi la tehnologia modernă. Conform ziarului The Times din Londra, episcopii pot acum „acorda credincioşilor o indulgenţă plenară prin intermediul radioului şi al televiziunii şi aceasta de trei ori pe an cînd se transmite binecuvîntarea papei“. Există totuşi o restricţie. „Transmiterea trebuie să se facă în direct, declară Luigi De Magistris de la Penitenţieria Apostolica, birou care se ocupă cu indulgenţele. „A viziona o emisiune în derivaţie sau retransmitere nu este suficient.“

Dar fie că indulgenţele sînt vîndute sau date direct sau prin intermediul televiziunii, sînt ele oare în conformitate cu Scripturile? Deşi Isus a iertat fără plată păcate, nici el şi nici apostolii nu au spus niciodată că oamenii ar avea nevoie de indulgenţe. „Sîngele lui Isus, Fiul [lui Dumnezeu] ne curăţă de orice păcat“, a scris apostolul Ioan. „Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate“ (1 Ioan 1:7, 9). Dacă astfel orice păcat este iertat, pentru ce păcat ar mai trebui administrată o pedeapsă, ce păcate mai trebuie spălate prin cumpărarea unei indulgenţe? — Ioan 3:36; Romani 5:10.

[Notă de subsol]