Logodna: un contract?

Tînăra braziliană şi logodnicul ei, tocmai terminaseră de mobilat noua lor casă. Invitaţiile erau deja expediate şi totul părea să fie gata în vederea căsătoriei care urma să fie celebrată peste trei zile. În urma perspectivei noului mod de viaţă tînăra şi–a părăsit locul de muncă. După toate acestea, împotriva tuturor aşteptărilor, logodnicul a rupt logodna. Uluită şi extrem de decepţionată tînăra l–a dat în judecată. Avocatul ei a susţinut că ‘logodna este un contract preliminar şi dacă se rupe fără motive obiective, partea nevinovată trebuie despăgubită pentru eventuale pagube suferite’. Tribunalul a fost de aceeaşi părere condamnîndu–l pe bărbatul respectiv să–i plătească fostei sale logodnice o ’sumă de bani care este fixată de lege; precum şi avocatul şi cheltuielile de judecată‘. Comentînd hotărîrea tribunalului, avocatul Nereu Mello a scris în Jornal da Lapa, un cotidian din São Paulo: „Logodna este un contract foarte serios şi legea nu rămîne pasivă în faţa ruperii acesteia.“

Considerarea logodnei drept un lucru serios nu este o noutate. Sub Legea mozaică, o femeie logodită care comitea fornicaţie era supusă aceleaşi pedepse ca o femeie căsătorită vinovată de adulter. Ea suferea un tratament deosebit de al unei fete care a comis fornicaţie fără a fi logodită (Deuteronom 22:23, 24, 28, 29). Pe vremea aceea logodna era considerată ca un angajament, ca şi cînd perechea ar fi căsătorită (Matei 1:19). Logodna este considerată şi de către creştinii de azi ca fiind un pas serios. Ei nu o privesc în mod uşuratic. — Compară Matei 5:37.