Evangheliile: realitate sau ficţiune?

SUSŢINĂTORII aşa-numitului înalt criticism contestă de mult timp relatările evanghelice cu privire la viaţa lui Isus: ei afirmă că aceste relatări sînt pline de contradicţii şi că ele au fost scrise cu prea mult timp după evenimentele pe care le consemnează, ca să mai aibă vreo valoare istorică. Ei resping elementele miraculoase, considerîndu-le simple fantezii.

În cartea sa Cezar şi Cristos (engleză) istoricul Will Durant încearcă să examineze evangheliile din punct de vedere pur obiectiv, tratîndu-le ca documente istorice. După ce a recunoscut că ele prezintă contradicţii şi dificultăţi aparente, el ajunge totuşi la următoarea concluzie: „Contradicţiile privesc detaliile, nu substanţa: în esenţă, evangheliile sinoptice concordă între ele şi ne dau o imagine coerentă despre Cristos.“

Dar ce se poate spune despre afirmaţiile înaltului criticism, conform cărora Evangheliile nu satisfac criteriile istoriei adevărate? Durant adaugă: „Mînaţi de entuziasmul propriilor descoperiri, susţinătorii înaltului criticism au aplicat Noului Testament criterii de autenticitate atît de severe, încît mulţi oameni faimoşi ai antichităţii — de exemplu Hammurabi, David şi Socrate — au devenit figuri legendare. Oricare ar fi prejudecăţile şi postulatele teologice ale evangheliştilor, ei au consemnat multe fapte, fapte pe care persoanele care inventează de la început pînă la sfîrşit le-ar fi trecut sub tăcere: de exemplu, întrecerea dintre apostoli pentru ocuparea primelor locuri în regat, fuga lor după arestarea lui Isus, renegarea lui Petru (. . .) Oricine ar citi aceste pasaje nu ar putea pune la îndoială realitatea personajului la care se face referire.“

Şi acest istoric spune în concluzie: „Dacă o mînă de oameni foarte simpli ar fi inventat de-a lungul unei singure generaţii o personalitate atît de viguroasă şi de fascinantă, o etică atît de elevată, viziunea unei fraternităţi umane atît de bogată în inspiraţie, aceasta ar constitui un miracol mai răsunător decît oricare dintre cele consemnate în Evanghelii. După două secole de înalt criticism, liniile generale şi fundamentale ale vieţii, ale caracterului, ale învăţăturii lui Cristos rămîn suficient de clare şi constituie caracteristica cea mai fascinantă a istoriei omului occidental.“